Ați auzit de o conferință Diaspora ce a avut loc la București săptămâna trecută? Nu? Deh, ce să-i faci, au și televiziunile un timp finit de emisie, ziarele un spațiu limitat și cu atâtea evenimente esențiale și senzaționale precum cine în cine a mai vârât cuțitul, mașina, toporul sau ce a găsit prin ogradă, mai rămân pe dinafară lucruri din astea complet irelevante și fără sens. Mai ales că nu-s din cele care îți permit să-ți strigi lehamitea și să spui iar și iar și iar că "nimic nu merge" și "nimic nu se face" și "nici o șansă nu există". Știu că nu se poartă partea plină a paharului și că nimic nu e perfect, iar conferința de care spun nu face excepție. Dar cum știu că se găsesc destui să vă spună problemele chiar fără să fi fost acolo, eu, care am fost acolo, încerc în schimb să spun pe scurt de ce mi s-a părut ceva extraordinar.

Întâi de toate pentru că a fost cu adevărat o deschidere prin care cei din diaspora au putut contribui și au putut cunoaște oameni capabili și doritori din România cu care pot colabora. Pentru că s-a putut ajunge și comunica direct cu ministrul educației care a reușit să comunice nedistorsionat ceea ce eu consider o strategie viabilă și cu potențial benefic mare: eficientizarea învățământului și cercetării din România prin evaluare continuă și gruparea în centre de excelență a resurselor care sunt extrem de disipate actual. De asemenea, dorința de sprijin a reintegrării la diverse niveluri (adică nu neapărat întoarcerea persoanelor) a diasporei științifice. Cum m-am dat cu capul de ceva ziduri în niște încercări anterioare, îmi pare că prinde extrem de bine ceva mișcare în direcția asta. Pot să vă spun că problema nu e că fug creierele cum se spune și nu se mai uită înapoi ci că li se vâră degetele în ochi la fiecare încercare de a se uita înapoi. Din păcate prea mulți dintre cei din România nu vor de fapt colaborare dacă presupune și ceva concret de muncă. Desigur, nu toți, dar problema care se pune e că nu poți decât foarte greu să ajungi la cei care vor să facă treabă și în acest sens un eveniment ca Diaspora este ideal pentru a iniția contactele respective.

Desigur că între dorința și viziunea domnului ministru și implementarea acesteia e mult loc pentru ca lucrurile să meargă rău. Și ceea ce a fost evident la conferință din păcate a fost faptul că dincolo de ministru, echipa capabilă să implementeze lucrurile e mult mai mică deocamdată decât ar fi ideal. Trist e și faptul că a fost nevoie ca să se întrebe public dacă e indicată acordarea unui post universitar pe perioadă nedeterminată înainte de obținerea doctoratului (întrebările, la fel de triste toate, au fost de fapt 7, le găsiți la Lucian, nu le repet aici). Dar prezența problemelor nu e un semn că nimic nu se mișcă și nimic nu merge ci mai degrabă chiar un semn al faptului că ceva se schimbă - doar lucrurile înțepenite și neînsuflețite n-au nici probleme nici dificultăți.

A fost de asemenea frumos și trist în același timp să văd în direct cum înțelege lumea a striga problemele la noi. Frumoasă de fapt a fost reacția domnului ministru. Tristă a fost lipsa de înțelegere a acestei reacții și în consecință lipsa de ecou. Un cercetător de la Timișoara a intervenit în plen cerând socoteală în esență la modul că "ce vă împiedică domnule ministru să desființați revistele astea care nu fac nimic și nu sunt bune de nimic și în care se publică doar pentru a se număra publicații?" (îmi pare rău că n-am reținut exprimarea mult mai...neaoșă să spunem). Răspunsul ministrului a fost, citez "nimic nu mă împiedică", urmat în esență de cererea unei muniții concrete pentru a desființa publicațiile respective pe baza unor criterii obiective (criterii de altfel existente și ușor de calculat/procurat). Dar omul nu vroia să vină cu criterii sau rezultate, el vroia să desființeze revistele că toată lumea știe că nu sunt și nu dreg. Și deci încă o rundă de strigăte aproape, obositoare deja, inutile cu siguranță, deprimante venind de la un om care lucrează în cercetare unde afirmațiile îmi pare că se susțin întotdeauna cu ceva concret, nu doar tăria sentimentelor și a convingerilor. Că n-a venit din start cu lista de indicatori sa spună uite, revista X și Y au un factor de impact de 0.000000001 și în concluzie e la fel de utilă cât publicarea la panoul de perete, e, să zicem (ca vrem să zicem), scuzabil prin lipsa de experiență. Dar să nu replice frumos că da, pot veni cu lista de reviste și factorii de impact și rata de intercitare și x și y și z, doar spuneți-mi vă rog data și ora când mă puteți primi, e deja trist de tot, nu credeți?

Update: puteți asculta discursul ministrului Funeriu aici.