Mă gândeam zilele astea că e curios ca o conexiune la net de pe meleaguri englezești să nu fie prezentată ca având viteza de ceva kilo sau megamile sau poundbytes de exemplu. Sau pintbytes? În caz că vă agită să declarați ritoși că netul nu-i la kilometru, nici la kil și nici la litru, vă trimit la bancul cu un metru de whiskey. Ca măcar să am de ce zâmbi.
Revenind la curiozitatea inițială, probabil sunt englezii suficient de mulțumiți că măcar nu-i vorba de sistemul decimal și în fericirea asta n-au observat că s-a strecurat așa lucru nemaiauzit cum e o unitate de măsură comună cu continentul. Continente chiar.
Totuși, accesul la net prezintă în zona asta ceva particularități interesante. Cu rezultatul destul de curios că mă duc la restaurant ca să intru online și acasă ca să mănânc. Cel puțin până când ori va reuși restaurantul să ofere mâncare reală nu mimată, ori va reuși o mare companie să activeze și nu doar mimeze linia ADSL despre care au zis că o vor activa încă de acum o săptămână. Nu că nu ar fi avut oricum deja o lună la dispoziție pentru toată tărășenia, dar o fi marele îngheț de vină, sau oricum o problemă de forță majoră. Până când se hotărăsc și ei la un fel sau altul, eu mă duc să văd ce voi găsi la bibliotecă. Există o șansă să fie chiar cărți.