Ce-i multiculturalitatea? Un lung prilej pentru durere Hm... O minune a lumii moderne! Mda. Sau nu....

A fost odată ca niciodată pe când se măsura drumul în zile de mers călare, orașele reale erau basme, basmele inventate erau reale, iar veneticii veneau din satul alăturat, a fost așadar odată nu foarte demult, că cea mai mare diferență culturală era culoarea brâurilor, forma tulpanelor și împletirea covrigilor. Lucruri de altfel esențiale pentru că nu-i lucru puțin să știi când purta verde și când roșu că altfel nu mai ieși din gura babelor și nici Ionică nu pricepe ce vrei tu, iar toată viața ta cea de apoi te poate canoni covrigul făr-de-capăt ce trebuia să-ți fie capăt și poți să bați din oase fără de oprire lângă Styx de nu-ți permiți luntrașul ce deține monopolul de transport. Dar ce a fost nu prea mai este și iată că deși stai cuminte liniștit la tine acasă (sau nu) și porți verde când e verde și roșu când e roșu după cum știe tot vecinul, vin veneticii care văd roșu de porți verde, albastru când e roșu, verde când e negru și violet-în-dungi când tu nu porți nimic. Pas de pricepe, îți dă ceva la cap, dar nu știi ce și-o dai în frăs și-o dau și ei și-o dați cu toții - altora să o rezolve: grupărilor, militanților, politicienilor. Sau de n-o dați, ei oricum o vor lua și nu discutăm acum de ce.

Și când o primesc ei din toate părțile, dă-i și trage-i legi și reguli și nu-mai-fiți-rasiști și roșul este verde când-nu-e-roșu și nu-i voie să spui că-i roșu când trebuia să fie verde și-ce-dacă-tu-l-vezi-roșu-du-te-la-doctor-partidul-zice-că-e-verde și totul e minunat pentru că asta e diversitatea multiculturalității și trebuie să ținem cu dinții de ea că-i un lucru bun. Este? Păi este săraca, dar nu în sine ca stare, ci prin potențialul pe care îl are, în interacțiunea dintre cele două sau n grupuri și culturi distincte, în rezultatul care necesar preia câte ceva de la fiecare și are șanse să fie ceva mai bun decât fiecare în parte.

Schimbarea presupune întotdeauna ceva perioadă de haos și lipsă de comfort. Și în plus echilibrul minune nu e o chestiune dată - la fel de bine se poate totul încheia în principiu cu un război, cu o anihilare a tuturor grupurilor, cu neantizarea unuia etc. Față cu asemenea pericole, reacția prudentă și logică pe undeva e de a ținti legile și regulile în ideea evitării acestor conflicte. Problema e că evitarea totală a tuturor conflictelor e posibilă doar prin evitarea la fel de totală a tuturor interacțiunilor. Și cum așa ceva e posibil în practică doar dacă cele n grupuri au fiecare spațiul lor (și nu-l au, că atunci n-ar mai fi multiculturalitate) ceea ce mai rămâne e doar reglementarea și regimentarea strictă a tuturor interacțiunilor care nu pot fi evitate. Și dă-i și trage-i legi și reguli și nu-mai-fiți-rasiști și roșul este verde când-nu-e-roșu și nu-i voie să spui că-i roșu când trebuia să fie verde și-ce-dacă-tu-l-vezi-roșu-du-te-la-doctor-partidul-zice-că-e-verde și totul e minunat pentru că asta e diversitatea multiculturalității și trebuie să ținem cu dinții de ea că-i un lucru bun. Este? Păi nu, că tocmai ce-am schilodit în fapt tot potențialul - era vorba de interacțiune, de amestecarea culturilor și resintetizarea a ceva cât de cât omogen.

Și atunci? Lăsăm lumea să se bată ca chiorii în ideea că vor ajunge la un echilibru în final? Posibil, poate nu e cea mai rea idee musai, dar cum de obicei e cel mai greu să NU faci nimic, poate că o idee mai bună ar fi de schimbat ținta legilor cu pricina. În loc de a reglementa viața a n culturi care împart același spațiu, poate ar fi o idee mai bună în a reglementa elementele comune și a promova interacțiuni, a lăsa cât mai multă flexibilitate și a interveni doar pentru calmarea spiritelor când se trece dincolo de o limită de siguranță. Cam la fel cum părinții intervin în certurile copiilor doar dacă îi văd că se dau cu capul de pereți, nu și dacă numai țipă unul la altul că nu mă mai joc cu tine. Și cam la fel cum nu acceptă ca x chiar să nu se mai joace cu y - îi pun împreună repetat și cu indicație clară că nu scapă și n-au alta ce face decât a găsi un mod de a se juca împreună.

Altfel spus multiculturalitatea e un lucru bun, dar necesită ceva maturitate a participanților. Iar când nu e maturitatea cu pricina, se cere a fi încurajată maturitatea, nu descurajată și nici reglementată multiculturalitatea.

Category: Tgdyk tgdyk

Comments feed: RSS 2.0