Mi-a amintit Alex in comentarii aici cum ca scriam lucruri faine... in 2011. Chestiune care are in ea la seminte de adevar cat sa faca de rusine ditai palaria de floarea soarelui la o adica. Dar sa le iau pe rand si pe numere cum ii place inginerului din mine:

1. Citind acolo unde arata Alex adica postari ale mele proprii numai ca din ani trecuti, din alte vieti, constat pe partea dubioasa ca le-am si uitat iar pe partea pozitiva ca totusi... imi plac. Cand zic uitat zic fix atat ca le-am scris si deci cu asta scos din memoria activa s-ar zice - totusi le recunosc daca le citesc, normal, ca doar au fost si deci sunt tot ale mele. Si chiar mai bine decat atat, sunt in continuare fix de acord cu ce zic acolo, nu gasesc nimic de care sa ma dezic anume, 6 ani mai tarziu. Nu-i rau deloc per total.
2. Chestiunea cu "in 2011" pune degetul - voit sau nu nici nu conteaza - pe ceva rana pe acolo prin 2012 cand am nascut ori altfel spus am invatat sa mor la un fel ca sa dau viata. E ceva lectie dura acolo si nu prea lasa loc de nimic altceva pana nu iesi pe partea cealalta.
3. Desi am scris din cand in cand (rar da' exista!) in toti anii astia din 2012 pana acum, am scris de multe ori la... suprafata sa zic asa, ca aici despre timpul meu de gumilastic. Poate la suprafata doar pentru ca acolo macar mai era si ceva aer, spre deosebire de adancimi, nu-i tocmai clar.
4. Din prima si la cea mai razanta citire a articolului din 2011 de-l mentiona Alex mi-a sarit in ochi cel putin o diferenta majora: acolo si atunci e scrisul plin de energie activa, fie ea si partial de nervi la o adica, dar mai important e ca-i scris si descris pentru ceea ce voiam sa fie, sa fac, sa existe. Si nu, nu-i vorba ca n-as mai vrea intre timp ori ca n-am mai vrut toti anii astia - e doar ca s-a schimbat pentru o vreme directia cum ar veni. Si atunci am scris mai mult cum se vede in articolul anterior astuia - scris descriptiv, ilustrativ intai de toate pentru mine, cautator ori atribuitor de sens si legaturi poate mai mult interne, personale, de interes posibil doar al meu si-al celor strict apropiati.

Interesant pe undeva ca am remarcat comentariul asta fix acum, fix cand voiam sa scriu cam ce-am scris mai sus numai ca inca n-aveam ancora cum ar veni. Pentru ca in cei 5 ani de au trecut n-am scris mult, dar am crescut si am ajuns iata iar intr-un punct in care mai exista si energie libera si timp si alte perspective. Intr-un cuvant exista iar motivul pentru care mi-am facut blog in primul rand: pentru ca am, pur si simplu, de scris, chiar de-ar fi doar pentru mine insami peste inca 5 ani cand mi se va intampla posibil iar sa gasesc ca recitesc drept nou ce-am scris demult, cu ani in urma. Altfel zis, macar un cititor am asigurat, pe viata chiar!

Category: Lyf

Comments feed: RSS 2.0