Intr-o tara democratica si bogata ca minunata Anglie in care vietuiesc curent, se cheama ca exista o gama larga de alegeri pentru lucruri marunte si in fond banale precum o amarata de pereche de pantaloni de uniforma scolara pentru copil. De la distanta si daca nu te uiti prea bine, chiar exista: zeci si sute si mii de perechi de pantaloni frumos impaturite si cladite teancuri teancuri ori rasfirate artistic in spatii largi prin cel putin o duzina de magazine mari care se bat pe cheltuiala sigura a omului cu copil de scoala. De aproape, gama larga de alegeri se dovedeste a fi in fapt doar in materie de eticheta, ambalaj si eventual pret, dar in nici un caz de pantalon: toate acele zeci si sute si mii de perechi de pantaloni sunt unul si acelasi rahat de plastic - teflonat chiar! - pur si simplu multiplicat la infinit. Fix ca pecinginea, nu doar multiplicata cat cuprinde ci efectiv omorand complet alternativa sanatoasa - pentru ca nu, pantalonii nu sunt plastic iar plasticul n-are cum sa fie in nici o forma pantalon real.
Si intreb deci si caut si bat orasul in lung si-n lat pentru asa minunatie nemaivazuta, nemaiauzita si in mod clar nemaidorita - pantaloni de scoala din fibra naturala ca-i bumbac ori lana ori in! Nu exista, nu se poate, nu avem, nu facem, nu am vazut, n-am auzit! De ce? Pai pentru ca e... democratia celor multi da' prosti care mai bine fierb in plastic decat sa calce un pantalon. A celor multi da' prosti care fac economie acum si dau banii apoi pe crema pentru eczema copilului de infloreste vesel sub teflon. A celor multi da' lenesi care nici nu mai stiu ca hainele adevarate se mai si calca, se mai si mototolesc, se mai si rodeaza dupa omul de le poarta, ca nu-s precum instrumentele de tortura sa rodeze omul dupa ele.
Asadar in democratia cu pantaloni de uniforma, toti sunt perfect egali si anume egali cu cel mai prost posibil. Simultan toti sunt de asemenea perfect egali in pretentia de a mima - doar mima si anume cat mai ieftin! - lucrul real. Ca ai zice altminteri ca daca nu vrei sa calci pantalonii ori sa faci dunga, atunci porti pantaloni sport fara dunga si gata, unde-i baiul? Eh unde, tot la pretentii ca adica ce, nu se poate doar sa mimezi fara sa faci? Uite ca se poate, traiasca plasticul si teflonul, ca oamenii nici nu mai conteaza, sunt toti la fel cica, fix egali si la fel, doar e... democratie!
In aceasta minunata democratie fara pantaloni deci dar cu teflon, am rasturnat asadar totul cu susul in jos pana am reusit sa gasesc ca-n povesti ascuns prin camerele pustii in care nu se mai duce nimeni, un om. Care om a zambit si-a zis "aha" cand a auzit ce-i cer si s-a dus apoi de-a cautat prin depozit si printre raritati material de bumbac 100%. Din care - minune! - se pot iata chiar face pantaloni de uniforma scolara pentru baiat. Cu toate ca - ori mai degraba tocmai pentru ca! - oricat de uniforma se vrea uniforma asta democratica pana-n panzeleplasticul alb, oamenii nu-s si nici n-au fost vreodata... egali.
Comments feed: RSS 2.0