Lenea mea daca nu-i experta e macar perversa, cat se poate. De atata lene ce mi-a fost sa ma iau de toate cele 1001 cahuri execrabile ce ma asteapta1, m-a picnit in consecinta o pofta nebuna sa... traduc Cetatea Neamtului a lui Cosbuc. Ceea ce am si facut, cat am tot vrut, cand am putut, vreo 2 seri la rand de-ai zice ca fix asta imi trebuia absolut acum, musai, fara intarziere. Imi statea-n cap fara sa stiu si era musai sa o fac sa scap de ea, asa ca-i gata.
Traducerea o fi ea cum o fi - si daca nu-i grozava, cel putin e prima atat cat stiu, din cate-am cautat (de nu-i, poftiti si ziceti, chiar va rog). Dar nici nu s-a oprit perversitatea lenei mele doar acolo ca m-am trezit in plus si cu o lista lunga de notite de subsol: ce-i chiselita mai exact, ce fost-au Tirchilestii2 si de ce, cum se facea pogacea, ce-i cu dobre ciolovec si de ce lupii si nu caii cand vorbim de foame mare.
Pe scurt a fost proiect spre marisor si daca nu mi-ar fi fost lene in asa hal e clar ca nu l-as fi facut nicicum, mai ales saptamana asta cand am deja un pic prea multe de se tot inghesuie ca-s musai de facut, acum, ieri, alaltaieri, in secolul trecut si tot asa. Dar in tot cazul, in caz ca nu stiati, poftiti de-aflati si voi ce-i chiselita/chisalita:
Foaie verde crucildiță,
Dragostea de copiliță,
Ca zeama de chisăliță:
Cine-nghite, tot sughiță.
O mai depinde, evident, si cine-anume a zis ca ti-o amesteca lungimea cu latimea ori te-o face... chisalita!
Sa zicem doar ca-i o saptamana ocazional... cacacioasa. La propriu precum si la figurat. ↩
Intre timp am gasit minune online ca altcineva a chiar si scris un pic pe tema Tirchilestilor, o citire chiar nu strica. ↩
Comments feed: RSS 2.0