Un patrat se vedea camila cu patru cocoase pleostite si o a cincea cocoasa semeata, umflata si tare, mustind de apa. A cincea cocoasa era fix la mijloc, la intersectia diagonalelor patratului, intre celelalte patru cocoase cat patru laturi egale, paralele, perpendiculare si co-pleostite in acelasi plan. Tintuit astfel sub aceasta insuportabila a cincea cocoasa, patratul se tot smucea si se rotea fara tinta anume, ratacit in albul monoton si aparent infinit care se intindea in toate directiile pana la linia orizontului.

Undeva departe, prin intinderea aurie si monotona a desertului, o camila se simtea patrat si mergea in consecinta cumva dezarticulat si straniu, infigandu-si unghiile precum colturi ascutite in nisipul fin si indiferent. Ba chiar de atata mers patrat - ori poate de atata simtire divortata de realitatea imediata - forma camilei insesi incepuse in fapt sa mimeze unghiurile drepte si regularitatea formei geometrice: gatul se pliase cumva in sine reducand capul la inaltimea maxima a cocoaselor, iar acestea din urma se umflasera si sumetisera aliniat si compact ca sa umple spatiul si sa formeze in varf latura superioara perfect paralela pamantului. Ca un al cincilea picior, coada camilei se alipise celorlalte in mersul lor bizar dictat de forma. Si-n tot desertul monoton dar totusi neregulat, o camila patrata avansa ca o suma bizara de reguli arbitrare, carandu-si paralelismul si unghiurile de 90 de grade prin nisipul fin si indiferent.

Pe o foaie de hartie alb-aurie si monotona ca desertul insusi, patratul dromader precum si dromaderul la patrat se oprisera: de-o parte o forma neclara cu surplus de cocoase, istovita, resemnata si tintuita sub povara apei, iar de partea cealalta o forma clara cu minus de sens, istovita, resemnata si tintuita sub povara absurdului.

Cred ca totusi dromaderelor nu le prieste matematica.

Category: Word Therapy

Comments feed: RSS 2.0