Ca la masini, in Anglia se face revizie si la copil. Inca nu stiu daca imi dau apoi si vigneta sa i-o aplic in frunte (ori pun ei stampila pe o buca?) dar in tot cazul, am primit chestionar si formular si... har-har ca inca mi-a dat si biata bona1 un formular completat gata - probabil in ideea ca daca eu nu stiu ce face si ce nu face copilul, macar sa le pot zice ce mi-a spus ea, sa nu pic revizia copilului si sa raman apoi de caruta fara vigneta (ori stampila?).
Formularul in sine cred ca reflecta ideea asta moderna de a pune atata accent pe creativitate incat scriem frantuzeste indiferent de limba. Gugulea nineacai saracul2. Titlul insusi tenteaza irezistibil:
" I am a Unique Child
I am Two: What I can do"
I can poo. And I can moo.
Stiu, risc sa ma descalifice inca din start pe motiv de completare ireverentioasa de formulare. Ori sa ma accentueze la portofel ori ceva, ca le-am completat pana si titlul. Mai ales titlul unui formular unic pentru copiii standard, formular standard pentru copiii unici.
Iar observatiile, ah observatiile cum invita ele la completat...
"more words are being used by V" - o, da, si inca-cat de uzate, de plesnesc pe la silabe si-si pierd literele, inceputurile si toate cele de nici nu stiu ce sa mai fac cu ele; mai ieri am dat la cos vreo 10 ca erau deja zdrente de atata uz. Din categoria n-are omul musai multe, dar le foloseste la maxim, de dimineata pana seara. Si dimineata incepe la 5.
"V is able to speak but chooses to do so only when necessary" - aici bag seama ca o fi intr-adevar unic, de vreme ce majoritatea adultilor chiar vorbesc mult mai mult decat e necesar si mai ales fix cand nu e nevoie.
"V understands he should sit nicely in cafes and restaurants and is of a quiet nature" - natura e mai degraba gurmanda decat tacuta, dar e ceva adevar in faptul ca nici un gurmand care se respecta nu vorbeste cu gura plina: doar nu si-o strica placerea degustarii doar de amorul conversatiei si vice-versa. Cata vreme mancarea e buna, nu-i nevoie sa faci zgomot iar daca mancarea nu-i buna, nici eu nu mai stau frumos in cafe ori restaurant, ce sa-i mai cer lui.
Ma tenteaza sincer sa propun un formular similar si la varste adulte. Mai ales pentru cei foarte unici si creativi: "I am a unique adult; I am 32: what I still can't do." Ar fi chiar informative cred, chiar daca ar trebui sa inceapa aproape toate cu "tot ma mint ca sunt buricul lumii si inca buric unic."
Nu-i chiar bona, dar n-am idee care ar fi echivalentul corect: femeia are tzashpe verificari si patalamale, o tona de jucarii si program complet pentru distractia copiilor; altfel pus, e platita cu ora sa vada de 1-5 copii la ea acasa. ↩
"- Quel bonheur! Gugulea nineacai Auzi ce spune monsiu Sarla zice ca ai sa vorbesti frantuzeste ca apa N'est-ce pas, monsieur Charles, qu'il parlera comme l'eau?" ↩
Comments feed: RSS 2.0
Tu, pina la un punct pozitia statului e valida-n discutie.
Chestia e cam asa : de pe la 1920 sau in zona s-o descoperit ca cele mai multe (cu vedere spre doua treimi, nu in gluma) dintre problemele adultului mediocru, adultul ala suburban si subuman care nu-i bun decit de sofer de raba, sunt compuse nu dintr-un defect genetic irevocabil, ci dintr-o problema de substrat care a fost mult agravata in timp prin accidentalul istoriei. In consecinta, interventia deliberata si competenta la virste fragede are un efect disproportionat fata de orice alta activitate umana, daca tu stai sa vinzi piersici cistigi X pe ora, daca stai sa pui copchilu' r-r-it sa zica riu ratusca rindunica nu doar ca se va remedia semnificativ, da' nici n-o sa-ti steie pe cap la 22 de ani ca n-are pe nimeni, ci-ti va fute fetele tuturor prietenelor sau ceva, isi face firma lui de produs fuckgoats la 17 ani.
Chestia a inceput sa se aplice in practica dupa razboi, cu exemple fundamentale gen : daca iei doua clase de scoala, una o tii de martor, si pe ailalta faci examen de vedere si de auz la copchii de clasa 1 si le pui remedii la substandarzi, clasa martor va avea un iq normalizat de 100 iar a' intervenita un iq normalizat de fo' 118. Pai glumim aici, un examen si-un ochelar costa sub o ora de munca / cap de furajata, numeste tu cum poti mari inteligenta cuiva 20%. Cauza e exact ce ziceam : copchilu' ce nu vede "chiar asa bine" sau "nu aude tocmai clar" nu e o mare problema la 6 ani ; da pina la 12 el nu ramine "un copil ce n-o auzit asa bine ultimii 6 ani" ci devine "un copchil care n-o prea mers la scoala". Chit ca el fizic o fost acolo ; da' exam taking gen, o fost numa' cu curu', nu si cu capu'.
Datorita faptului ca omu' ii prost, si cinci piersici vindute acum ii dau lui o piersica profit ce-o poate minca pe loc, in timp ce ajutatu' copchilului da, daca da ceva, in 20 de ani, si nimanui nu i-e clar si evident ce, la ce le serveste lor radicalurile, are sens sa se intervina organizat, face statu' examen pentru toti, cheltuie un milion in slujbe pentru niste specialisti si-n 20 de ani scoate un miliard din resurse umane. Asa merita scoasa o renta de un milion-doua cu cinci la suta, ca-n 20 de ani nu iese decit fo' cinci si-umpic, se acopera lejereanu.
In vremurile de dinainte de pantsuitismu' pizdutelor in capu' gol (da pizda bine acoperita, sa nu moara ceva, fiti pe pace cutotii ca ie ok), facea doctoru' specialist. Si pe mine m-o intrebat, cre' ca si pe tine, "ce faci cind maninci ?" si daca nu i-ai zis ca "ti-i foame" te-o marcat de violator si pericol social creep de-ala cum se zice. Adica pardon, pe-atunci era tat invers, da-n fine, intelegi tu. Ei, intre timp tati specialii si interesantii si nemaipomenitii de inutili si imbecili astia si-or descoperit brusc valente de utilitate sociala si importanta familiara (c-or fost dati toti afara de la secriviu, ca decit sa continue republici cu ei, MP s-o dus in China si i-o uitat de tolomaci), ca ce face barza chioara disponibilizata din mlastina ? Sta-n cuib si fute copchii la cap. Noa, asa ca-n loc sa aiba psiholog specializat care sa-si vada de treaba lui discret si eficient, asa ca nici tu nici mami nici nimeni nici nu stiau nici nu si-o pus problema ca daca oare el exista, ori face oarece, s-o ajuns la "involvement" in care tati nepriceputenii si nechematii isi dau obolu' lor de-a se preface ca-s barbati, si calificati, si conteaza, cit mai vizibil si in drumu' tuturor da' sa nu-i intrebi daca si rezolva ceva. Ca-n Anglia.
Vestigii de pe vremurile bune, ce-o mai ramas si din ele.
Mda, ramasitele si intentiile ca adica pe hartie totu' e fix-fix si exact da' precis cum ar trebui sa fie. Si uite scrie pe hartie, ba' e chiar si stampilat si-i pus apoi si la dosar *cu avant si cu cele mai bune intentii* de asemenea, e liber la asigurari ca totu-i bine, circulati, circulati.
Ba' inca-i si mai glorios dinspre capatul celalalt pentru ca deh, daca "salvezi" tot si orice si oricum, nu conteaza nimic alta decat daca inca mai respira sau nu, inseamna ca ai apoi inca si mai mult de lucru la nivelul asta, pentru ca-i drept ca e altminteri diferenta mare pe termen lung intre 0.03 si 0.5 capabilitati chiar daca-s tot sub 1 cum ar veni. Si deci sa vezi pe bune cum ai adult platit (prost ce-i drept pentru ca nici n-are cum fi asa ceva platit bine oricum) sa stea non-stop sa tot traga de pochil asa, minut cu minut, pentru fiecare pas, pentru fiecare silaba, ce cuvant.
Da' futu-i de treaba ca si-n padure nu-i ca nu m-as duce da' tot ma plictisesc dracu' dupa o vreme.
Pai ce sa te mai duci, #quedateencasa ca se impadureste azi mine ca de la sine-n jur, povera roma nostra furastiera.
Cam e posibil, mda.