O vrajitoare si un vrajitor se duc impreuna la coafor. Sa-i refaca lui ciuful si ei pamatuful (puternic vrajit dar rau ciufulit) cer cei doi impreuna, caci e un perfect clar de luna si chiar nu se poate sa strice momentul pamatuful zbarlit ori ciuful pocit.
Coafeza tac-tac ciufu-a taiat si-apoi clic-clic pamatufu-a pleostit. Cu inc-un strop-strop (sa nu fie potop) i-a udat pe cei doi doar un pic mai apoi ca sa fie vioi ca doi cintezoi (fie vorba-ntre noi, de zboara din aripi ori din maturoi e ca "unu plus unu" de face tot doi, deci se cheama ca este tot pasaroi). Si-apoi coafeza indata a scos, din buzunarul din dos, oglinda facuta anume s-arate, ce par mai poarta clientul la spate. Le-a pus-o in fata si a intrebat (cam neasteptat) cum le place (dar a zis ca oricum n-are alta ce face).
Dar cine-a vazut vrajitor priceput cand e vorba sa spuna sub clar de luna cam cat e sa fie coafura de buna? Si cine mai stie, doar o vrajitoare-ntro mie sa aiba nevoie in oglinda sa vada de are sau nu are matura coada. S-au umflat amandoi ca verzele-n foi si s-au pus pe vrajit de ziceai c-au patit ceva cu mult mai serios decat o oglinda aratandu-i din dos.
Asa c-a ramas coafeza fara raspuns si s-au ales cei doi cu cate un tuns, ceea ce-a fost un bun rezultat pentru un clar de luna altminteri ratat. Doar oglinda saraca s-a saturat si spre ziua-a plecat din asa coafor la care de-atunci chiar si cand e nor, o vrajitoare si un vrajitor tot vin impreuna tinandu-se mana de mana.
Comments feed: RSS 2.0