La sfarsitul fiecarei zile imi caut si-mi numar timpul secunda cu secunda. Aproape sper sa fie unele lipsa, sa stiu ca le-a furat cineva, ca-i cineva - altcineva - de vina ca din toate cele 24 ore, nu gasesc nici o farama unde altadata gaseam mormane. Ah, de-as gasi hotul - ori macar urma, sugestia, ideea de hot! I-as pune in carca fara jena toate nefacutele, toate amanatele, toate cele ramase de caruta, abandonate, imprafosate, in aparenta uitate. I-as pune in carca toate postarile lipsa de pe blogul asta, faptul ca-i mai mult de o luna de cand am trecut pe aici.

Dar nu lipseste nici o secunda, nici o miime de secunda macar. Le regasesc pe toate si poarta, majoritatea, un nume de baietel inca mic. Mai poarta acestea si mult raset si mult drag si uneori - doar uneori - si planset. Pe acestea doar le adun si ma uimesc de fiecare data ce mici sunt termenii, ce mare-i suma. Mare poate totalul, dar totusi nici pe departe  cat intreaga zi. Mai e timp pe langa si iar adun si de data asta nu ma mai mir ci ma enervez, ma infurii, ma agit: de cat de mult, de dublu, de triplu, de multiplu pot dura unele lucruri doar din cauza ca-s facute de-o... nedormita.

Somnul. Aceasta reincarcare banala care-mi lipseste crunt, care ma pandeste din umbra oricand incerc sa chiar fac ceva ce necesita mai mult de-o jumatate de creier schiop calare pe-o jumatate de minte oloaga. Si care uneori - din fericire doar uneori - fuge taman cand ar avea loc sa stea, cand e invitat si are si loc si liniste si toate cele.

Iar eu nu invit pe nimeni de mai multe ori. Nici macar somnul. Ca oricum la nevoie sunt destule de facut sa vina alergand si fara invitatie inca...

Zzzzzz

Category: Lyf

Comments feed: RSS 2.0