Daca-mi fluturi carti pe la nas, se pare ca trebuie sa scriu, chit ca-s pe drumuri, chit ca n-am timp, chit ca ce urmeaza sunt mai mult notite pe genunchi. Bebe si Voicu au facut o lista de carti - zic ei - ale anului 2011. Lista a intrat pe fain, eu am comentat un pic pe tema, altii au comentat un pic mai mult. Ocazie cu care am realizat - cu ceva surprindere - ca eu am comentat putin pe motiv ca nu le-am citit pe toate, dar altii au comentat mai mult pe motiv ca ei n-au citit nici una din cartile cu pricina. Ca atare, notez pe scurt ceva din motivele pentru care imi pare slaba lista si - considerand-o totusi corect alcatuita - slaba oferta editurilor din Romania:

Abatia e o incercare rezonabila, cu cateva idei potential interesante, insa parca neurmarite foarte departe. Comparatia cu Dune e mai degraba in sensul ca da, Dan Dobos e primul autor roman de-l stiu capabil sa incerce cu suficient succes o replicare (sa nu zic copiere) a stilului. Pe de alta parte nici Dune nu duce mereu ideile prea departe, deci o fi si aceea o asemanare, desi nu cred ca-i ce a avut autorul in minte. In plus, eu am citit Abatia (trei volume) acum cativa ani buni - nu mi-e clar de ce ar intra la cartile anului 2011. Ori e vorba de o reeditare, poate?

Steampunk, Ultima colonie si Alchimistul neutronic nu le-am citit. Totusi, Hamilton (daca nu cumva s-a schimbat brusc enorm) e departe de a fi un autor de talia lui Tolstoi. Are si Hamilton plusurile lui, are tehnica, are ce spune, scrie citibil si alert, dar totusi, m-as indoi serios sa fie cartea cu pricina mai mult decat un fel de saga cu rasturnari de situatie si suspans. Bune si acelea pe felia lor si la locul lor, dar sa zic sa nu confundam totusi bobitele stralucitoare cu perle direct din scoica. Comparatia cu Asimov e posibil sa fie mai sustinuta, n-am cum sa apreciez altfel decat considerand ca da, Hamilton per total e in orice caz mult mai apropiat de Asimov decat de marii rusi.

Dansul dragonilor n-am citit-o, dar daca e din seria fantasy cu Cantec de foc si gheata (parca?) si altele asemenea, nu-i nimic interesant. Cel mult o poveste rezonabila, dar daca ati citit deja mai mult de 10 carti fantasy rezonabil scrise, atunci asta e doar a 11-a. Lucruri valabile -daca nu m-or contrazice autorii listei cu ceva argumente solide - si pentru Taisul sabiei, respectiv Vrajitorul si globul de cristal.

Flashforward, Divergent si Citadela autocratului iar nu le-am citit, dar macar suna cat de cat interesant. Speranta moare ultima, da?

Minciunile lui Locke Lamora am citit-o chiar recent. Incadrarea la fantasy imi pare un pic fortata, dar nu aia ar fi problema principala (e drept ca sunt pe acolo cateva elemente care o justifica, precum un fel de bio-alchimie, dar astea sunt mai mult de decor, pentru ca jaoca un rol absolut secundar). E o lectura placuta daca aveti de omorat cateva ore, dar nu va asteptati sa ramaneti cu ceva de pe urma ei. Inceputul e oarecum intunecat, a la Fetita cu chibrituri chiar, mijlocul e aproape plicticos (si imi pare chiar cu elemente ori idei disparate imprumutate de autor din diverse locuri si puse acolo mai degraba ca sa duca actiunea mai departe decat din orice alt motiv), iar finalul e aproape anti-climactic. Ah, altminteri "actiunea" in sine imi aduce aminte in mod curios de una dintre cartile lui Akunin - dar sa fie clar ca Akunin scrie de minim 10 ori mai bine decat autorul lui Locke Lamora (si daca nu l-am pus pe Akunin la literatura de nota 10, zic sa nici nu discutam de autorul acesta in liga cu pricina). Inca o data, Minciunile lui Locke Lamora e totusi o carte simpatica, lectura incepatoare, recomandata cand sunteti ori franti, ori nedispusi la efort intelectual, dar doritori de ceva fantezie si actiune.

Flacarile cerului am citit-o fiind ea din Roata Timpului. Ce e trist aici nu-i cartea in sine (care e destul de buna), cat faptul ca editurile din Romania sunt abia la volumul 5. Sa astepti pana iti traduc altii o carte cel putin interesanta, e trist rau. Dar daca nu citesti in engleza, atunci astepti presupun. Despre Roata Timpului ca serie ar merita probabil scris un articol separat. A se remarca totusi ca intra la fantasy serios, alta liga decat Locke Lamora.

Darul, Nuante de cenusiu, Cu sufletul la gura, Regatul nu-mi sunt cunoscute. Melcul pe povarnis n-am citit-o, desi fratii Strugatki scriu in general cel putin interesant. Nu ma potrivesc eu mereu cu stilul lor insa, asa ca pe asta n-am citit-o (iarasi intrebarea: de ce ar fi asta in cartile anului 2011, dat fiind ca-mi pare ca-i mai veche?)

Noaptea lupului nu o stiu, dar Brussolo macar stie sa scrie horror. Deci daca va intereseaza genul, sansele sunt sa fie mai bine s-o cititi pe asta decat pe alta.

Ziua de dupa maine nu stiu daca am citit-o sau nu, pentru ca autorul listei nu da un autor si un titlu original. Pardon, da link, deci aflam: n-am citit-o, are doar titlul foarte apropiat de alte cateva. Nici autorul nu-mi spune nimic.

Harta timpului si Evanghelia dupa Iuda nu le stiu. Nu exclud totusi posibilitatea sa vreau vreodata sa le stiu, spre deosebire de Simetria ei infricosatoare de care nici nu vreau sa aud dat fiind ca e scrisa de autoarea acelei infernale porcarii care e Sotia calatorului in timp.

Titlurile care mai sunt listate acolo (nu multe) nu le stiu.

Sa mai zic totusi ca scurtele consideratiuni de genul "minunat de buna", ori "iti ridica parul pe maini" de le folosesc Bebe si Voicu drept singure si unice indicatii asupra cartilor listate sunt cu totul si cu totul inutile unui cititor (de blog ori de carti). Iar liste face si gugle. Ce ar fi fost util ar fi fost sa spuna DE CE li se ridica lor personal parul pe maini, le par extraordinare, miambilicoase, ultrasuper-etc. Daca pot, evident.

Category: Lyf

Comments feed: RSS 2.0