Cum mi-am câștigat mai mulți denigratori (deși, vai, nu inamici hotărâți) din ce am spus, scris, declarat, la nevoie (rară) urlat, decât din ce am făcut vreodată (1,2), mă chinuie o anume neînțelegere a mea: care-i responsabilitatea a ceea ce pun eu pe blog? Dacă eu scriu acum prostii, sunt responsabilă că le ia careva în serios? Și dacă scriu adevăruri sunt responsabilă că le tratează lumea drept prostii? Și până la urmă ce drac e ăla scrisul responsabil și responsabilitatea scrisului?
Mi se tot spune că scriu "serios". Nu zău, dar de unde știți? Că uneori nici mie nu mi-e prea clar. Ce-i seriozitatea asta până la urmă? Că adică aș crede cu adevărat ceea ce scriu (3)? Că e garantat adevărat? Că vine cu certificat de garanție și promisiunea compensării daunelor eventuale? Fugiți de-aici, că eu livrez text în regim open-source cu licență GPLv3, bine? Adică, mai ales, "așa cum este el" și "a se folosi pe riscul cititorului". Nu garantez nimic mai mult decât că e al meu în întregime, că eu l-am scris așa cum este, cuvânt lângă cuvânt, lângă cuvânt. De ce l-am scris, cu ce intenție, cu ce motivație ascunsă-n mine de Universul însuși, n-am idee. Și chiar când am, m-ați crede dac-o scriu?
Deci ajutați-mă cu o idee: care-i responsabilitatea față de cititori aici pe blog? Să le marchez exact de fiecare dată când spun adevăruri și de fiecare dată când spun prostii? Dar dacă nu știu că-s prostii? (De adevăruri nici nu mai discut). Să mă asigur, să verific, să obțin dovezi că nu spun prostii? Și dacă am de spus întâi un morman de prostii care-mi blocheaza ușa de nu pot să scot ceva inteligent și adevărul stă sub mormanul de prostii? Să pun totul sub semnul prostiei ca să nu mi se ceară daune? Să pun totul sub semnul adevărului ca să nu se rătăcească din greșeală nimic-nimic?
Să-mi chiar bat capul cu responsabilitatea mea pentru ce pricep alții?
Note:
1. Nu mi-e clar cum să interpretez faptul că denigratorii s-au tot legat de ceea ce spun și nu de ceea ce fac: ori nu fac eu chiar nimic, ori fac perfect ce fac, dar am probleme grave la spus, ori realitatea lor e spusa și nu fapta. Ori spun ei prostii.
2. De altfel problema asta cu făcutul și zisul are ceva vechime. Ca să citez ce mi-a spus o colegă prin generală: "nu-i cinstit, eu doar spun nebunii și mă face lumea nebună, pe când tu chiar le faci și nu-ți zice nimeni nebună".
3. Eu cred (măcar cât timp scriu). Dar voi mă credeți pe mine?
Comments feed: RSS 2.0
Probabil că trebuie să pui în antet ceva de genul „acest articol conține plasare de produse, pardon prostii” :-)
@Cristian De ce, ti s-a plasat o prostie din articolul asta? :D
Nu's cum sta treaba cu scrisul "serios" dar stiu de ce am ramas eu printre "Cuvintele Dianei".
"La carte", n-ai nicio responsabilitate in afare de cele legale. Nu stiu care sunt, banuiesc ca or fi ceva probleme daca faci un articol despre cum sa asamblezi o bomba nucleara.
Totusi, pe masura ce cresti in influenta si credibilitate, ce spui tu poate afecta pe altii. Acum, nu e resposabilitatea ta rationala de cum interpreteaza diversi informatiile tale, si chiar ai si dreptul sa minti.
Acum, cum vad eu problema. Din moment ce scrii sincer, fara intentia de a manipula si de a induce in eroare, n-ai nici o responsabilitate.
Dar repet, daca unii te interpreteaza gresit, pot sa te acuze si pentru ca respiri.
Dar cine-s denigratorii ceia? Că dacă-s mai proşti ca tine .. halal, nu valorează 3 bani părerea lor.
Oricum, singura atitudine sănătoasă faţă de ORICE de pe internetul ăsta e să iei cu sare / tratezi circumspect. Fiecare citeşte, înţelege şi aplică pe responsabilitatea lui proprie.
Tu scrie numa' :D
@Luka D Eu ma bucur ca ramai pe aici :)
@Vlad Hmm, deci as fi responsabila de cat de multe spun lumii - daca lumea nu-i in stare sa decida cand si cum sa foloseasca ce spun eu? Imi pare ca asta e in general abordarea cu secretele de stat, de una-de alta. Treaba e ca totusi nu-mi pare foarte clar: cand anume incepi sa ai responsabilitatea de a proteja pe altii de propria lor intelegere (sau lipsa ei) si cum stii cand ceva e peste intelegerea lor?
@dAImon Ce-i drept, nu tot ce se spune are valoare reala. Totusi, si un prost poate sa nimereasca ceva inteligent odata. Asa cum nici inteligenta nu te scuteste de prostii. Dar bun, sa scriem deci! (suna bine :D )
He he .. denigratori ,in fine , mai lin spus "in opozitie" de idei , vor exista intotdeuna, peste tot . Caci suntem construiti astfel , sa negam, sa ne contrazicem , de ce nu , poate deven axa de progres. Atata timp cat ceea ce spui este in faza cu ceea ce simti , este spatiul tau personal , cui nu-i place poate alege alte activitati.
Responsabilitatea cu pricina este morala si subiectiva.Pana proiectul meu de lege cu rapoartele intre individul superior si individul inferior nu va fi acceptat :)), poti sa privesti problema asta in urmatoarele moduri:
1. N-am nicio resposabilitate deoarece nu este vina mea ca individul nu poate sa rationeze pentru el.
2. Am o resposabilitate morala in acelasi sens in care as avea-o daca i-as spune unui copil sa stea cu capul pe sinele trenului sa-l auda cum vine.
Intre cele doua sunt multe nuante de gri si tocmai de aceea este subiectiva problema.
Chit ca nu este reprezentata de o ierarhie fixa, cum ar fi in afaceri sau in armata, in natura reposabilitatea individului superior exista. Sau ma rog, sa nu-i zicem reponsabilitate ci doar constientizarea consecintelor.
Una dintre consecinte poate sa fie si un individ care se exprima ca cei mentionati in articol.
Cum as privi eu problema: Daca as merge printr-o zona de infractori si mi-as lua o bata in cap, mi-am asumat un risc, sa-i zicem responsabilitate in sensul ca era resposabilitatea mea sa ma menajez desi vina legala e a celor care mi-au dat cu bata-n cap.
Concret la problema ta, as opta pentru un mic disclaimer de genul: Pe acest blog se gaseste opinia mea si trebuie tratata ca atare sau in aceasta lucrare se gaseste interpretarea mea.
Eu cred ca am rezolvat aceasta problema prin numele domeniului pe care l-am cumparat :).
@Diana: eu n-am găsit, dar alții par să fi găsit. Mai există și varianta „Acest blog este un pamflet și trebuie tratat ca atare”. Pare să meargă de minune pentru diverse emisiuni.
@Vlad: With great power comes great responsibility.
@Dana Dar nu e vorba de opinii contrare. De alea ma bucur chiar daca-s exprimate cu argumente pe aici si chiar aiurea. Diferenta e ca o opinie contrara poate fi doar referitor la ceva idei concrete exprimate de mine. Denigratori sunt cei care folosesc ceva anume ca sa generalizeze (de ex: "are IP de Anglia, deci e curva").
@Vlad Problema cu disclaimerul e ca ar trebui cate unul pentru fiecare text (vezi ce zic la sfarsitul articolului despre categoria sub care le pun pe toate). Ca e ce scriu eu imi pare clar din faptul ca e pe blogul meuu si pe domeniul meu chiar, deci ce rost are inca un disclaimer? Altminteri de categorisire am o problema la nuante din astea: daca eu de ex. am capul rezistent la trenuri si cred ca si copilul ala e la fel, poate ii spun de buna-credinta sa puna capul pe sina sa auda trenul.
Ah, si Vlad, eu imi asum responsabilitatea pentru ce bate primesc in cap, alea nu ma deranjeaza. Ce ma intreb e daca am ceva responsabilitate pentru ce bate isi dau altii in propriul cap (sau al altora, dar nu al meu) din cauza de ce scriu eu aici. Cam asa ceva. Sau daca am vreo responsabilitate ca macar sa le furnizez bate impecabile si indestructibile.
A ok , genul asta de denigratori care n-au altceva nimic de facut decat sa-si publice frustrarile ... Eu ii ignor , nu merita pierdere de timp.
@dana Ei, eu consider ca-i bine periodic sa fac si o evaluare, adica sa nu care cumva totusi sa fie ceva care-mi scapa mie. Altfel spus, tin sa-i ignor in cunostinta de cauza :D
Mai exista si notiunea de formator de opinie care nu stiu exact in ce cadru legal se incadreaza, dar stiu ca are anumite restricii. Pe internet, taramul haiduciei, notiunea asta se dilueaza mult.
Totusi, functia este subiectiva zic eu. Esti responsabila in masura in care iti pasa de ce face individul respectiv. Nu-ti pasa, nu esti responsabila. Iti pasa putin, esti responsabila putin :).
Deci, evalueaza cat de mult iti pasa si pe urma afli cat de mult esti responsabila :)).
Mnoah! Da mai dă-i în bască pe denigratorii ăia ai tăi. Io cre'că te iubesc prea mult şi nu pot să trăiască fără tine. Părerea mea!
Când eram la grădiniţă, îmi plăcea un băieţel. Pfoai Doamne, eram în limbă după el. Mda! Şi în fiecare zi îi rupeam mufa, îi puneam piedică şi mereu mă luam de el. Oricum, era clar că îi eram indiferentă, fiindcă orice i-aş fi făcut nu mă băga în seamă....concluzia o tragi singură drăguţa mea :D
@Vlad Hmm, ce zici tu ar insemna ca responsabilitatea e doar un fel de a te feri de suferinta. Ce-i drept se poate si asa, dar n-as merge pe abordarea asta. Deci cred ca nu-mi ramane decat varianta cu "eu imi asum ce zic, iar voi sa va asumati ce faceti/ziceti".
@Mitza-cea-razboinica Ai, s-a mutat gradinita pe net zici? :D Credeam si eu ca am trecut macar la grupa mare... (eu am batut lumea doar la cerere :P )
Nush daca cei ce te acuza de "scris serios" chiar au citit. Poate s-au uitat la poza si te-au vazut incruntata.
Sau poate ca nu-s obisnuiti cu logica si claritate textuala asociata cu o poza feminina.. :)
Ai' sa fim seriosi. Daca spui prostii ele pot fi foarte usor amendate, de catre cititor : iti scrie aici un comentariu, si-ti zice, Diano [proasto], din X si Y zise de tine rezulta o contradictie, ori intre ele ori cu Z pe care-l stim de la Q ori cu K pe care-l putem usor stabili prin procedeul W.
Problema nu-i ca spui tu prostii, problema-i ca niste diversi s-ar dori ei in pozitia in care sa-ti zica tie Diano, proasto! si bas nu reusesc sa gaseasca Z, Q, K sau W alea. In special cu Q sau W e tristete mare, ca asa la plezneala se mai poate face cite-un Z sau K de paie.
Asa ca responsabilitatea scrisului consta in a scrie ce crezi si-a urmari apoi argumentatiile din jur. Chestie pe care diversii Vali Perfu despre care discutam o rateaza-n dublu exemplar, o data ca nu scriu ce cred, si-a doua ca nu urmaresc argumentatiile ulterioare.
Cam asta-i tot.
@zamo.ca Ah, uite o idee noua intr-adevar. Bun, deci tot ziceam sa schimb poza, pana maine ma pun pe treaba (e posibil ca fix ce zici tu sa fie "serios" - logica in special).
@Mircea Popescu: că Perfu e un dobitoc cu „Internet free” cred că numai e niciun secret pentru nimeni, dar mi se pare că exagerezi un pic în privința lui zoso. Sigur, nu scrie cele mai grozave chestii, dar nu mi se pare că nu spune ceea ce crede, poate cu excepția „advertorialelor”.
Într-adevăr nu pare urmărească comentariile sau să le răspundă, dar pe de altă parte când ai zeci de comentarii e cam greu să faci asta cu fiecare în parte. Copila blondă cred că e singura care face asta, lucru pentru care și are o bilă albă din partea mea.
P.S. Vezi că Perfu își vinde blogul pentru 800+ € :-D
uite un denigrator !!! ia prietene...JAAAP ! o caramida in gura. ah...uite altul....vrea sa scape...POOOC ! un bocanc dupa cap ...eee.. alergi plangand denigratoareeee ? fiv ar mama voastra de moluste la metastaza...pai nu va fugaresc yo mah ?!!! haimanalelor !
@Mircea Popescu Ce-i drept, asta cam rezolva 99% din problema. Mai ramane un pui de intrebare a mea personala despre totusi care-i responsabilitatea in cazul cand spun o prostie fara sa-mi dau seama si nici nu rasare de nicaieri din discutie - in schimb careva o pune in practica si trage ponosul.
@PorculDeYork Ei, aia e cu siguranta o varianta, dar tot sper ca poate or creste ceva inamici seriosi, nu doar galagiosi din astia.
Hai ca sunt Vlad Contra pana la capat.
“eu imi asum ce zic, iar voi sa va asumati ce faceti/ziceti”.
Este abordarea rationala. Functia de care ziceam implica o responsabilitate emotionala ca sa zic asa. Nu i-as zice chiar suferinta la emotia respectiva dar este ceva.
Si sa imi asum rolul de psiholog de serviciu. Din moment ce ai scris articolul asta si te intrebi de o oarecare nesiguranta, indica ca nu esti sigura. Daca resposabilitatea rationala “eu imi asum ce zic, iar voi sa va asumati ce faceti/ziceti”. functiona 100%, nu ai fi simtit nevoia de un articol explicativ in care esti oarecum nesigura de ceea ce se intampla.
Aceasta nesiguranta poate indica o teama, in sensul ca ti-e teama ca informatiile nu vor fi interpretate cum trebuie iar teama provine din frica, sa fac o paralela cu ultima discutie.
Deci, este un factor emotional pe care il simti, responsabilitatea de care ziceam functioneaza intr-un fel. :))
Sper ca n-am intrecut masura cu concluzii despre persoana ta, dar asa interpretez eu situatia.
Deci, repet. Daca ai fi 100% convinsa de “eu imi asum ce zic, iar voi sa va asumati ce faceti/ziceti”, n-ai fi avut nevoie de clarificari.
Am vazut cazuri in care oamenii au fost convinsi (cu argumente) ca ideea/teoria lor nu este valida. Cu toate astea, au tinut cont (cel mult) cateva zile de respectivele argumente, dupa care au revenit la propriile idei/teorii&convingeri.
Atat timp cat omul nu "rezoneaza" cu ceea ce ai scris (fie ca-i de acord, fie ca-i impotriva), nu cred ca interactioneaza la modul serios cu textul (ca doar nu-i la scoala unde ii sunt "servite" notiunile).
Daca rezoneaza cu textul, lucrul asta cred ca se intampla datorita propriilor idei si convingeri, care, au zimtii de asa natura incat sa se intrepatrunda la un minim nivel, caz in care cred ca se actioneaza/gandeste tocmai conform proprilor idei/convingeri.
Daca sunt persoane care nu descifreaza textul, il interpreteaza gresit si actioneaza ca atare, zic ca-si merita soarta.
Pana la urma, am putea sa spunem ca responsabilitatea ar putea sa aiba doua directii? :)
@Diana Aia se numeste cercetare stiintifica. Responsabilitatea e un merit, si pe drept vei fi consemnata-n istorie.
@Cristian Sigur, Petcu pare sa manifeste o minima inclinatie spre autoperfectionare pe care diversi inghetati in proiect n-o ilustreaza. Totusi mai e mult pina departe.
@Vlad: având în vedere că lucrurile nu sunt mereu așa de clare precum 1 + 1 = 2, eu nu i-aș zice teamă, ci doar o verificare. Dacă 3 îți spun că ești beat poate că n-ar strica să sufli în etilotest.
@Diana Coman: respectivul te dă în judecată.
@Vlad Cu rezonatul imi pare ca urmezi ideea ca nu poti realmente comunica ceva nou omului, ci poti cel mult sa-l ajuti sa descopere singur ceva anume. De acord cu asta, dar totusi nu-mi pare in fond ca te scuteste de responsabilitate. Care-i interpretarea "cum trebuie" a informatiilor? E greu pana la imposibil sa "intreci masura" pe aici pe la mine, dat fiind ca eu nu prea pun masuri de nici o culoare. Asa ca poti trage concluzii cu tot avantul (eu iti multumesc de incercare, serios) - ce-i drept as zice sa nu pui chiar 100% baza pe ele daca le modelezi strict dupa teoria fricii...
@Captain Mc' Chicken De vazut poti vedea orice, inclusiv oameni convinsi FARA argumente ca teoria lor e incorecta. Sau corecta. Responsabilitatea de interlocutor zici tu acolo cu a doua directie? :D
@Mircea Popescu Istoria, acest insectar omenesc.
@Cristian Pentru ce zici ca ma da in judecata?
@Diana Coman: pentru prostiile spuse de tine și puse în practică de ăla.
@Cristian Mai, ala asa cum zici tu nu e cap de acuzare. Eu zic concret, cum suna acuzatia aia? "Tanti judecator, ea a zis, eu am facut, si uite buba, ufu!" Asa ceva zici ca ma da in judecata?
@Diana Coman: probabil. Nu m-ar mira ca în SUA să meargă așa ceva mai ales dacă tu ești văzută ca o autoritate într-un domeniu.
Vorbim de SUA care este-n Beverly Hills 90210 sau vorbim de SUA care este-n general ?
Cacalifornia-i mai altfel. Si-n special California din 818.
@Cristian Autoritate in ce domeniu? Imi pare ca zic clar: aici pe blog. Si autoritatea aia de unde vine?
@Mircea Popescu Mda, nici nu stiu de altfel de ce SUA ca doar nu mi-or citi americanii blogul in romana. Mai ales acus-acus.
@Diana Coman, aia care se lasa usor convinsi ar putea sa intre la categoria 'isi merita soarta', in parte.
Pentru a doua directie, ma gandeam ca daca oamenii sunt in stare sa dea de bine pe aici, esti oare responsabila de bunastarea lor? :D
Situatia imi pare ca-i asemanatoare cu cazul in care lasi o unealta la dispozite, iar de aici, fiecare poate sa-si faca rau sau bine (sau chiar nimic), dupa cat il duce capul.
@Captain Mc' Chicken Este ce zici tu cu unealta, absolut. Dar cam aia e, ca imi pare ca acum totul are un manual de utilizare si in plus un manual intreg de NE-utilizare sau cel putin explicitarea faptului banal ca "daca-ti dai cu ciocanul in cap, e chiar problema ta proprie si personala".
Inamici online? Inca ma distreaza conceptul - pana primesc cate 3-4 injuraturi consecutive si mai dau un ban :)
@DC, MP: SUA era doar un exemplu de loc unde s-ar putea întâmpla așa ceva. Cât despre „Beverly Hills 90210”, mai dă-l undeva că nu mi-a plăcut. Mai mișto era „Salvați de clopoțel”.
Câteva procese interesante.
@Captain Mc' Chicken: în caz de bunăstare ce ar trebui să se întâmple, autorul să primească o cotă parte?
@krossfire Pai aia cu injuraturi nu-s inamici seriosi, doar galagiosi. Deci da, sunt amuzanti, dar devin repede plicticosi.
@Cristian Mda, vad ca dai incet-incet toata problema incolo. Nu-i bai, dar ce zici ca discutam pana la urma?
@Diana Coman: discutăm despre responsabilitate (socială :-D). Dacă e să vorbim strict de ce ai scris până acum, eu nu văd niciun bai pe nicăieri. Sigur, unele articole or fi mai greu de digerat, dar asta știai deja ;-)
Însă degeaba avem eu și alții părerea asta, dacă tot se găsește vreun american nebun care să te dea judecată. Și spun spun american pentru că ăștia au mania proceselor tembele și de aici și a responsabilității. Poate or fi și alții, dar eu n-am auzit de ei. Cert e că de exemplu licențele BDS și GPLv3 au prevederi explicite în privința garanției. Iar când diverși sar cu sfaturi medicale pe forumuri sau alte saituri, nu uită să precizeze că ei nu sunt doctori și că nu răspund de ce se poate întâmpla.
Sper că acum am fost ceva mai clar.
P.S. Nu m-ar deranja o discuție despre Beverly Hills 90210, poate așa aflu și eu ce așa de grozav la serialul ăla.
@Cristian Discutam despre responsabilitatea fiecaruia pentru ce pune pe blog. Discutam principiul, ideea, nu atat implementarea concreta de altfel. Deci nu-i vorba de "degeaba, ca tot se gaseste un nebun". Tu trantesti arhicunoscuta eticheta atasata americanilor cum ca se dau tot timpul in judecata, dar care zici ca-i relevanta exact la subiect? Si cu licentele (de altfel am citat si in text GPLv3 fix ca una dintre abordarile posibile) vrei sa spui ca e ceea ce ar trebui facut sau nu? Ca e necesar sau nu? De ce da sau de ce nu?
De ce să nu luăm în calcul și nebunii și eventual să-i ignorăm explicit în loc de implicit? La modul general nu mi-am format încă o idee, știu doar că eu încerc să-mi cântăresc cu grijă vorbele ca să nu se trezească cineva să-mi scoată ochii după aia. De asta atunci când nu sunt sigur de ceva sau sugerez o soluție radicală, am grijă să subliniez acest lucru. Și de încă un lucru sunt sigur: că i-aș bate pe aia care vin pe IRC cu sfaturi sau idei de genul dd if=/dev/zero of=/dev/hda.
Licențele respective sunt un exemplu de oameni care suflă și-n iaurt. Dacă s-au fript sau nu ciorbă, asta nu mai știu, dar niște motive tot or fi având.
@Cristian Asa de ce sa nu luam in considerare si invazia extraterestrilor sau caderea meteoritilor (si sa le ignoram apoi explicit). Sigur ca da. Problema cu "cantarit orice vorba" e ca mai ales printre guvizi, de atata cantarit nu mai poti face nimic.
@Diana Coman: dacă vin extratereștrii sau încep să cadă meteoriții avem probleme mai mari decât înjurăturile sau procesele unora.
Mei, da' mie mi se pare că poţi fi ţinut responsabil doar dacă ai acţionat cu bună ştiinţă astfel încât să fuţi meciul cuiva. Una-i să spui că "din cercetările mele preliminare rezultă că azotul e bun pentru stomac" şi alta-i să spui "FNI va returna înzecit sumele pe care le depuneţi".
Aceeaşi distanţă dintre a ucide un om care s-a aruncat în faţa locomotivei şi a ucide un om pentru că te-ai urcat băut la volan şi ai intrat pe totuar.
dAImon, hmmm ...daca eu scriu maine pe blog ca la magazinul X se vinde un costum de Superman cu care chiar poti sa zbori si pe care l-am testat eu... si se gaseste un zabauc sa il cumpere si sa il probeze... si moare.. ma fac vinovat? dar daca nu e vorba despre un costum ci ating un subiect dintre cele "serioase" si respectivul nu moare dar isi fute un meci sau doua sau cinci... ma fac vinovat ? eu cred ca nu. indiferent daca eu sunt fabricant de costume Superman, atata timp cat n-am facut o declaratie oficiala sau n-am scris pe site-ul fabricii mele ci la mine pe blog... nu ma mustra nimic. e ca si cum imi citesti jurnalul si iei de bun. gresesc ?
@dAImon Eu nu stiu cum anume determini exact acea "buna stiinta". De aia ziceam, ca uneori nici eu nu stiu cat de serios vorbesc - ce te faci cu cazurile alea?
@PorculDeYork Sa-si poarte fiecare propria zabaucenie, deci as zice ca nu gresesti deloc...
Hmmm...aici cat e responsabil?_?
http://circarul.blogspot.com/2011/05/pipite-pe-centura.html
@Sergin Imi pare ca extinzi notiunea atat de elastic incat nu mai seamana deloc cu ceea ce era in discutie.
@Diana Coman: Ce notiune extind asa de elastic de nu mai incape in discutie?
Eu ma refeream la starea care o da citirea unui text...si asta poate implica un anumit nivel de responsabilitate morala.Un articol sau o bucata de text poate sa binedispuna, sa fie reconfortant, sa contina idei care sa iti lamureasca unele lucruri, pot fi pur si simplu exercitii de filosofie sau comunicare, etc...si/sau incercari proprii de scriere pe diverse teme (ca in cazul tau).
Altfel spus, scrierile tale nu par nocive (gen xxx nu par :) , "how to" periculoase nu par...deci nu ar trebui sa iti faci griji pentru ca nu implica o raspundere directa si nu cred ca e nimeni dintre cititori asa labil psihic incat sa isi schimbe fundamental sau macar temporar sistemul de valori citind textele tale. Raman la parerea ca singura ta raspundere ar putea fi una morala, legata de starea de spirit pe care o au cititorii dupa parcurgerea unui articol de-al tau sau pastrarea pe blog-ul tau a unor postari care contin vulgaritati (care unora le-ar parea naturale si relaxante) si idei incitatoare. Citind articole de ale tale nu am putut defini un stil coerent, cristalizat, doar unul savant, "pseudofilosofic" gen "convingerile mele SF" versus "altii" ...textele mi s-au parut presarate cu multe idei paranoico-impulsive fara un fundament experimental real, rupte de realitate uneori, dar cu tenta vizibil ateista. Mi s-a parut, uneori, ca oprimi din cursivitatea ideilor cu alaturarea de termeni fortati, care deschid o multitudine de sensuri fara sens si care exprima mai degraba o stare de nervozitate si frustrare... Din temele abordate unele mi-au placut...cea cu cersetorii , cea cu scrisul (i)responsabil si altele...dar starea care am avut-o citind din articolele tale nu mi-a placut. Citind din textele tale (sunt doar exercitii, deocamdata, nu ?) am avut o stare de anxietate si o usoara durere de cap...amintindu-mi, ironic si autoironic, de profesorul de limba rusa din liceu, care la orice amanunt care il deranja exclama: "Execrabil, domnule...bbbExxecrabil!!!" :).
Mi-au placut unele comentarii de pe blog care au reluat din idei intr-o forma mai cursiva si placuta mie. Sper ca nu am fost asa dur, inuman de critic, dar asta e parerea mea... O sa citesc mai rar din scrierile tale, sperand ca unele sa imi placa candva...Posibil sa fi scris eu acest text (i)responsabil?
P.S. Atentie! Textul de mai sus este unul iresponsabil!...contine, din graba, vreo 3 greseli de punctuatie, 3 greseli de exprimare si destula incarcatura critic-descurajatoare. Gasitorului recompensa!Si scuze tuturor pentru disconfortul creat. :)
Un mediocru cu dureri de cap...
@Sergin Notiunea de responsabilitate e cea pe care-mi pare ca o intinzi prea tare pana cand e...orice :) Altminteri ce sa spun, nu pricep deloc de unde ai scos partea cu "fara un fundament experimental real" - nu fantazez (exceptand prin textele clar puse in catgegoria Fantezie), sensurile le aleg, nu le nimeresc (deci nu prea vad cum ajungi la "fara sens"), iar paranoia... doar daca vezi organizarea si abordarea sistematica drept semn de paranoia.
[...] Coman se/ne intreaba cam in ce masura suntem responsabili daca altii pun in practica ce zicem noi si rezultatul nu este [...]
[...] cu responsabilitatea, mai ales in ce priveste scriitura online, s-a discutat de exemplu la Diana Coman, sau daca nu acum cinci minute chiar aici la mine, sau daca nici atunci absolut peste tot si [...]