...

Desi invadata astfel in acest pasnic tinut, fata nu se pierdu cu firea si depuse intai in siguranta puiul rumenit pe masa, venind apoi in ajutorul oaspetelui neasteptat. Iar cum nici Fat-Frumos nu era chiar orisicine, isi reveni repede si, constatand ca atata vreme petrecuta calare nu trece chiar fara urme, incaleca un scaun la masa si intreba:

- Ce faci tu fata frumoasa singura in acest castel?

Spre lauda sa, se vede ca a indepartat prima intrebare venita in minte si anume "ce e de mancare?".

- Dar nu sunt singura, raspunse fata rotindu-se prin incapere ceva mai lent dar totusi fara gres si fara a neglija vreuna din mancarurile de pe foc. Intr-un ceas de vreme trebuie sa apara si zmeul, stapanul castelului.

- Zmeul? Si de unde stii cand vine? se interesa Fat-Frumos in continuare politicos desi puiul de pe masa...

Dar fata nu apuca sa raspunda, ca se auzi un vajait puternic, un nechezat manios si un buzdugan trecu vajaind pe langa Fat-Frumos si se infipse intr-un cui deasupra cuptorului. Fata isi vedea de treaba netulburata, dar raspunse:

- Uite asa se anunta el, isi trimite buzduganul inainte. De acum intr-un ceas masurat ajunge si zmeul.

- Si ce face zmeul cand ajunge? intreba, plin de speranta, Fat-Frumos.

- Mananca, doar de aceea gatesc eu toate astea, raspunse fata. Mananca la fiecare masa 3 butii de ciorba, 12 pui fripti, 7 purcelusi de lapte, 7 gaste la cuptor, 12 tavi de placinta si 12 tavi de baclava. Si pentru a manca echilibrat, o tocanita de legume si un mar la sfarsit, incheie ea si mai scoase din cuptor al saptelea purcelus ce isi gasi locul la adapost langa ceilalti 6, bine acoperiti sa ramana calzi. Si puse in locul sau primele gaste, in timp ce in restul de cuptoare se faceau placintele.

Fat-Frumos, a carui foame aprobase plina de entuziasm fiecare parte a raspunsului (desi mai putin entuziasta la legume si mere), se grabi sa...

Category: Word Therapy

Comments feed: RSS 2.0