Îmi cer scuze pentru dispariția neanunțată și prelungită. Sfârșitul de an aventuros a fost urmat de un început vijelios sub amenințarea prăbușirii în capul meu a unui morman de treburi de făcut. Între aventuri și vijelii gandurile mele s-au rătăcit și n-au mai găsit liniștea să se așeze pe ecran. În locul lor s-au găsit să se facă vârtej alte gânduri cu multe semne de întrebare, pe jumătate planuri, pe jumătate de_ce_uri. Acum s-a mai liniștit și vijelia și vârtejul în sfârșit și simt și eu că a început un an nou (tot e bine că e încă ianuarie...). Sper totuși că nu v-am pierdut de tot și veți reveni pe aici.

Și pentru (re)început de blog, o miniaventura de avion, despre mătușa 007. I-am spus așa pentru că trebuie să fi fost chiar mai abilă decât Bond ca să evite controlul de securitate din aeroport sau în orice caz să îl fenteze atât de bine încât să aibă de unde picura în capul meu din bagajul de deasupra. Eu m-am ridicat, picuriciul s-a transformat repede în șuvoi, iar mătușa 007 mă asigura că nu face nimic, că e doar apă. După înfățișarea mătușii și aspectul lichidului eu aș fi zis mai degrabă zer, dar vorba lui Caragiale, se curăță cu apă rece. Până la urmă s-a răsucit, învârtit, zdrumicit și într-un final s-a terminat pesemne apa că în orice caz am putut să mă așez ca în puf pe un morman de șervețele. Stweardul a fost atât de fericit că n-am țipat, n-am urlat și nici la bătaie nu m-am luat, ci doar am cerut frumos șervețele încât mi-a adus cu toptanul :) Dar tot am rămas cu nedumerirea mea: la atâtea controale de ultrasiguranță și sticluțe pentru lichide, pungi resigilabile și tot tacâmul, cum trecuse mătușa cu ditai punga din care să curgă apă vreo 5 minute bune ?

Category: Tgdyk tgdyk

Comments feed: RSS 2.0