M-am bucurat prea devreme în postul anterior. Drumul cel lung către casă, s-a dovedit mult mai lung decât credeam și nici nu era către casa pe care o aveam în minte. Sub zăpadă și frig drumul cel drept s-a răsucit, s-a zvârcolit și s-a încolăcit până când a ajuns de unde a pornit. Altfel spus, am rămas înzăpeziți cu avionul precum se vede în imagine și am exersat din plin filozofia proprie de drum: ori râzi, ori o dai în bocete. Cum preferăm prima variantă, a fost haz nebun. Zborul nostru anulat (la un loc cu aproape jumătate din zborurile de marți de altfel), alte zboruri pline până pe 29, chiar și variante fanteziste gen Milano-București via Atena anulate din aceeași cauză. Pe scurt, înapoi de unde am plecat, mai puțin în timp, bani și entuziasm. Asta este, amân Crăciunul personal pentru undeva în ianuarie/februarie. Iar acum, un vin fiert, o țuică fiartă (atâta câtă mai e), și rămâne probabil doar de schiat de nebuni pe 25.
Concluzia: plecat, care va să zică plecat. Te poți întoarce, dar nu chiar oricând.
Sărbători fericite tuturor și rămâne să ne vedem în 2010.
Comments feed: RSS 2.0
Pare rau sa aud asta. Sarbatori fericite acolo unde esti!