Citeam pe când eram mică și nu chiar atât de mică, povestea aceasta chineazească a unui pictor de dragoni. Iată cum mi-a rămas în minte:
A fost odată un împărat care avea un paravan nemaivăzut, îmbrăcat în mătasea cea mai fină. Iar pentru ca paravanul să fie o adevărată minune, împăratul a cerut celui mai faimos pictor să îl împodobească cu dragoni. Pictorul a cerut răgaz de studiu și s-a izolat într-o peșteră din munți unde timp de 7 ani a studiat pentru pictura paravanului. După 7 ani, pictorul a revenit la palat, dar când a ridicat penelul către paravan, a realizat că nu poate încă desena dragonii demni de mătasea cea mai fină. Au urmat încă 7 ani de studiu în peșteră și apoi ziua cea mare a venit în sfârșit. Pictorul s-a apropiat de paravan, a ridicat penelul, și din 3 mișcări măiastre a desenat 3 linii șerpuite de culori diferite: cei 3 dragoni ai împăratului.
Chemat să vadă desenul, împăratul s-a înfuriat cumplit:
- CUM îndrăznești! Ți-ai bătut joc de mine! Tăiați-i capul!
Pictorul n-a protestat, dar a cerut doar, ca înainte de execuția lui, împăratul însuși să meargă să vadă studiile din peșteră.
În peșteră, împăratul a petrecut timp îndelungat urmărind pe toți pereții, de la intrare și până în adâncurile muntelui, 3 dragoni desenați în toate formele și mărimile și stilurile, din ce în ce mai stilizați. Iar la finalul șirului de desene, a văzut exact cele 3 linii șerpuite de pe paravanul său. Întors la palat, în seara aceea, împăratul a privit din nou paravanul, dar pe paravanul său nu mai vedea doar 3 linii ci tot șirul nesfârșit de dragoni de pe pereții peșterii.
Chiar și calculatoriștii (sau tocmai ei?) au nevoie să citească și altceva decât cărți despre biți sau despre managementul echipelor. Iar în graba timpurilor moderne, mă apucă uneori o poftă nebună să desenez dragoni....Vouă ce doruri vă vin?
Comments feed: RSS 2.0
Plaja, soare, carte, copac, snorkeling ....atat e de ajuns!
@Lucian Nu tocmai puțin, dar sună bine. Iarna însă? :)
Pai nu e iarna peste tot ;)
[...] Am de fapt o oarecare atracție pentru această limită de 140 de caractere. Nu e nevoie neapărat să conțină totul, mesajele de 140 de caractere pot fi ca o serie de indicatoare către locurile unde poți găsi informația pe larg. În același timp, dacă aceste 140 de caractere sunt folosite la maximul semnificației, Twitter ar putea deveni o artă a esenței, un exercițiu de virtuozitate. Un alt fel de a desena dragoni cum povesteam aici. [...]