Întrebarea din titlu mă frământă de câteva zile, adică de când m-am lovit frontal de chestiune, trezindu-mă cu insignele în piept la comentarii pe blogul lui Mircea Popescu. E nevoie de aceste insigne? Sau, mai exact: fac ele mai mult bine sau mai mult rău?

Chestiunea mi-e atât de neclară încât în fapt am renunțat deocamdată la a mai comenta pe blogul cu pricina, până mă lămuresc daca totuși pot susține insignele ca o idee bună*. Cum ceva mai multă gândire pe temă tot nu m-a scos la lumină, iar o discuție întreagă cu autorul insignelor n-a rezolvat nici ea mare lucru, am zis că ar fi cazul de scos problema pe tapet pentru o discuție publică. Să vedem despre ce ar fi vorba și care sunt problemele.

1. Ideea de bază e până la urmă simplă: non idem est si duo dicunt idem. Greu de tradus cu toate nuanțele, dar pentru problema de față putem reține ideea că dacă doi oameni spun fix aceleași cuvinte, ele nu înseamnă totuși fix același lucru. Reducând asta la comentariile de pe bloguri, (că ele sunt problema în discuție), dacă doi oameni lasă două comentarii identice, nu înseamnă totuși că au comunicat (ori încercat să comunice) fix aceeași idee, fix același lucru. În plus, probabilitatea ca un anumit om să emită un anumit tip de idei e în strânsă legătură cu anumite caracteristici personale, iar conținutul (de idei) al comentariilor nu e complet aleator. Altfel spus, receptarea corectă a comentariilor necesită o oarecare înțelegere și cunoaștere a omului din spatele comentariului.

Conform ideii de mai sus, insignele propuse ar fi așadar o modalitate de a obține rapid ceva informație relevantă asupra modului de interpretare a unui anumit comentariu. Chestiune care ar aduce în principiu un câștig destul de clar și important, dacă ar și funcționa real. În practică însă, din chiar exemplele oferite în descrierea insignelor, câștigul îmi pare mult mai mic spre chiar neglijabil. Să luam de-un exemplu descrierea de la insigna de "cetățean educat" (care-mi pare de altfel cea mai susceptibilă de utilitate dintre toate insignele propuse):

"In termeni practici, aceasta insigna semnalizeaza pustimii ca daca respectivul spune o prostie, e o idee buna sa ia o pauza, sa reciteasca ce-a spus el, si sa se asigure bine-bine ca unde-i de fapt prostia. "

Așadar, în cel mai bun caz, insigna asta funcționează ca un fel de avertisment pentru cei avântați că lucrurile s-ar putea să nu fie tocmai ce cred ei (de genul "apa asta-i ditamai oceanul, nu cădița ta de baie"). Întrebarea e: cam cât ia lumea în seamă avertismentele înainte să se frigă/ardă/s-o pățească?

Evident, avertismentul în sine nu-i rău că e acolo, dar întrebarea e dacă cei cărora le-ar folosi îl iau în seamă (și ce sens are altminteri dacă cei care l-ar lua în seamă nu au nevoie de el). Altfel spus, putem considera că e util doar dacă ori comentariul în sine prin formulare, ori răspunsul la o eventuală intervenție avântată de minte încă fragedă nu-i până la urmă avertisment suficient. Și dacă mintea cea fragedă e totuși suficient de coaptă încât să ia în seamă eventualele avertismente. Chestiune care duce direct la următoarea problemă, una mai degrabă de implementare practică decât de principiu:

2. Încrederea în insigne. Ca insignele să funcționeze în modul dorit, e logic că lumea trebuie să fie totuși convinsă într-o doză rezonabilă că insignele acelea reflectă corect realitatea. Cum ar fi lumea convinsă de așa ceva? Unii sunt convinși din start, ori se lasă convinși de lene. Altminteri mai sunt variantele că ori e verificabil procesul de acordare a insignelor, ori are lumea încredere în cel care le acordă (practic indiferent de modul în care o face). Iar implementarea curentă cam necesită ambele variante.

De exemplu, insigna de Criptograf e ușor de verificat: a rezolvat omul 5 criptograme sau nu? La fel, cea de Printre Primii - o simpla scanare a comentariilor din primele trei luni ale blogului oferă răspunsul clar. Pe de altă parte, insigna de cetățean educat e verificabilă doar prin discuție concretă cu deținătorul insignei, iar verificarea mulțumitoare pentru unul nu-i musai mulțumitoare pentru altul și cu atât mai puțin pentru toți. Insigna reprezintă în fapt o evaluare personală făcută de Mircea Popescu, nu musai o realitate obiectivă. Altfel spus, doza de încredere în insignă ține strict de doza de încredere în Mircea Popescu ca evaluator al chestiunii. Întrebarea e: cei care au nevoie de avertismente-insignă ca oceanul nu-i cădiță oare realizează că insigna cu pricina e până la urmă doar opinia unui om anume? Și dacă realizează, au ce face cu realizarea?

3. Problema asta de încredere e chiar mai spinoasă decât pare, pentru că spre deosebire de alte insigne (diplome etc.) din lumea reală, aceste insigne nu se poartă la alegere de către cei care le au și doresc să le poarte. Altfel spus, nu-s insigne acordate, cât tatuaje aplicate la intrare (eventual marcaje cu fierul roșu, ca să fie mai rapid), fără întrebări de vrei ori nu să le porți. Aveți încredere să tot intrați unde-i unul dispus să aplice pe lumea care intră orice-i vine? Aveți încredere (ori sunteți hotărâți) că veți fi de acord cu orice-i vine să aplice pe voi?

4. În sfârșit, pe de o parte utilitatea unei insigne e în principiu cu atât mai mare cu cât capturează un aspect mai greu de evaluat (și deci atribuirea insignei e mai greu de verificat), iar pe de altă parte, indiferent de discuția teoretică, în practică, într-o situație cu puțină informație, lumea va folosi întotdeauna orice informație apare, chit că nu e verificată.

Mai mult decât atât, informația vizibilă va avea automat o pondere mai mare în interacțiune (decât cea care necesită căutare), indiferent dacă e reală, indiferent dacă e într-adevăr cea mai relevantă - e suficient că e la îndemână. Ceea ce înseamnă că o consecință a insignelor e faptul că direcționează evaluările comentatorilor, direcționează într-o oarecare măsură interacțiunile în sine. Ai insigna de tehnolog? Vei fi oricum perceput drept tehnolog, iar ce înseamnă asta în realitatea interacțiunii cu ceilalți depinde de fiecare din aceștia, nicidecum de definiția în sine a insignei. E posibil de exemplu să fie mai greu să intri într-o discuție pe teme de artă pentru că ai marcajul de tehnolog pus pe frunte. Până la urmă nu te duci la balet cu stetoscopul de gât, chiar dacă ești și doctor, dar insignele astea îți cam lipesc stetoscopul de piele de-l porți oricum.

Desigur, problemele de mai sus (exceptând obligativitatea insignelor și setul concret ales) sunt până la urmă probleme de interpretare a insignelor și țin de lipsurile celor care le vor folosi. În mod evident, faptul că se va găsi întotdeauna o utilizare tâmpită pentru un instrument altminteri util nu-i în sine un motiv de a nu produce ori interzice instrumentul cu pricina. Totuși, care-i până la urmă utilitatea reală a acestor insigne, date fiind toate problemele de mai sus? Și mai concret, care-i utilitatea în a ști că un comentator a lăsat deja 1000 de comentarii? Sau 10K?

Notă:

* Pentru că îmi pare logic că a continua să comentez înseamnă în fapt o acceptare și deci implicit o susținere a principiilor din spatele ideii în general și a implementării ei concrete actuale în particular.

 

Update: se pare că cel puțin la partea de obligativitate a insignelor m-am grăbit: cum insignele se alocă pe baza adresei de email, ajunge să comentezi de fiecare dată cu altă adresă de email. Ceea ce voi și face deocamdată cel puțin.

Update 2: în urma câtorva observații ale lui Dr. A (în comentarii mai jos), pot spune că mi s-a lămurit un lucru esențial care-mi rezolvă problema. Anume, că aceste insigne sunt în fond simple decorațiuni pe blogul Trilema și ca atare expresia unică a proprietarului Trilemei și nimic mai mult. E drept că linia între decor și sens e fină, dar măcar putem spune că în aceste condiții singurul argument împotriva insignelor ar mai fi faptul că-s urâte ca design. Dar cu asta pot supraviețui, deci voi continua să comentez indiferent ce se atașează de vorbele mele pe Trilema.