Vom începe de mai departe (ba chiar de foarte departe), pentru a oferi cititorului o poveste frumoasă ¹ și pentru a savura pe îndelete așteptarea.

Așadar, pe vremea când toate animalele, insectele, plantele și chiar mineralele își vedeau de treaba lor și nu mâzgăleau nici papirusul, nici internetul, fiecare făcea după cum și cât îl ducea mintea și îndemânarea. Și suferea apoi direct proporțional cu cât nu îl dusese mintea, ori îndemânarea. În vremurile acelea ferice, de schimb direct și contondent cu natura-învățător, măsura competenței era foarte clară și nediscutabilă: care se întorcea de la vânătoare cu suficientă hrană și încă suficienți dinți, e competent la vânătoare. Care nu, nu. Si care da, mănâncă, iar care nu, nu. În consecință, se putea spune cu certitudine că oamenii acelor vremuri erau competenți dacă erau vii și incompetenți dacă erau morți. Dar vai, acele vremuri idilice sunt demult apuse și legătura atât de pură și directă dintre gândire și stomac e pentru vecie ruptă ², iar competența e acum o fata morgana pe care toți o văd în oglindă, dar puțini sunt nebuni să meargă să o caute în realitate.

Cei care nu-s nebuni să alerge după competență, sunt însă în general incompetenți, în particular proști și în cazuri specifice de-a dreptul idioți. Cum aceste adjective însă put de mută nasul din loc și țin lumea la distanță (ba sunt chiar și incomfortabile văzute în oglindă), purtătorii le vor acoperi, desigur, mai cu paie mai cu zdrențe, mai cu vorbe înflorite și referințe din Wikipedia ³.

Chestiunea de mai sus duce la situația hilară în care oricine se crede competent la orice și face în consecință totul. Prost, execrabil de prost, insuportabil de prost. Dar plin de convingere și vorbe mari, pe care le va arunca în lume, așa cum aruncă de exemplu cu analiza SWOT un anume Costi Andriescu. O aruncă în sus și îi cam pică în cap, dar el nu pare să fi realizat încă acest efect al gravitației și ne oferă în schimb, generos, chiar și lecții despre ce este ea. Bun, să-i facem deci pe plac și să exemplificăm însușirea lecției printr-o analiză SWOT-Andriescu ⁴ având următorul scop: stabilirea incompetenței lui Costi Andriescu în ce privește discuția obligativității uniformelor școlare.

Înainte de a intra în uniforma problemei, să mai menționez totuși că eu, spre deosebire de Costi Andriescu, nu voi sublinia ce e cel mai important. Asta pentru că (probabil din lipsă de spațiu și răbdare, ori de lene și altele asemenea), voi ignora ceea ce chiar nu contează. Dacă aveți nevoie de sublinieri totuși ca să vedeți ce e mai important, considerați totul subliniat. Așadar, să începem:

Scop: stabilirea incompetenței lui Costi Andriescu în ce privește discuția obligativității uniformelor școlare.

Factori în favoarea incompetenței:

1. Analiza SWOT presupune întâi de toate, stabilirea unui scop. Costi Andriescu face o analiză SWOT fără să prezinte întâi scopul ⁵.

2. Argumentele aduse (pardon, punctele tari și slabe scoase de prin sertare ⁶ ) sunt atât de superficiale încât sunt ideale pentru o discuție la colțul liceului, în scara blocului, la bătutul covoarelor, la împinsul prin autobuze cu toate geamurile închise. Să demontăm puțin unele din ele, din cele subliniate, că cică alea ar conta:

– Uniforma este ieftină  în comparație cu efortul financiar depus de părinți pentru a-i asigura unui copil o garderobă zilnică școlară;

– Întâi că o garderobă zilnică școlară poate conține fix două tricouri și o pereche de blugi. E uniforma de carton ca să fie mai ieftină? Ori e doar un tricou, eventual și fără perechea de blugi? Al doilea, pe sistemul ce-are boul cu tangoul (Andriescu cu SWOT etc.): dacă problema e financiară (dar cum nu ne-am stabilit un scop, nici nu știm, deh), rezolvarea e probabil (a stabili sigur e altă analiză în sine) mai eficientă prin alte mijloace, gen haine oferite copiilor (de ex. din cele colectate în Europa de Vest fix pentru asta), ori alocații suplimentare pentru garderoba școlară etc.

– Are un efect psihologic pozitiv și reduce discriminarea. Dispar diferențele sociale generate de modul de îmbrăcare (unii copii nu au bani să fie  în ton cu moda).

Din citatul de mai sus, pot doar concluziona că argumentele lui Andriescu au un efect psihologic negativ și instigă la discriminarea proștilor, că altfel te discriminează ei pe tine. Că altminteri nu e ca și când ar trebui ceva dovadă pentru astfel de afirmații. Nu e ca și când o analiză SWOT serioasă se bazează pe fapte, pe studii, pe analize, nu pe emiterea de sunete teoretic articulate. Nu, nu, analizăm o SWOT-Andriescu, să nu uităm, nu doar o SWOT.

Cât despre dispariția diferențelor sociale, în caz că domnul Andriescu nu știe, aceeași uniformă se poate face din plastic sau din bumbac, sau din lână merinos. Ca să nu intrăm în diferențe de croi, de purtare, de atitudine, de rechizite școlare, de ce vreți voi. Nu dispare nicio diferență – cel mult au profii impresia plăcută că ar fi dispărut. Dormi în pace.

3. Răspunsurile lui Andriescu la întrebările din public sunt o limbă de lemn, dar una găurită. În loc să răspundă la o întrebare clară (Cum ai identificat tu ca astea-s punctele cele mai importante ori macar relevante, ori macar reale?) cu argumente concrete, adică uite de aia e x important și real, uite dovada, uite motivul, am căutat și am citit 100 studii pe temă), Andriescu trântește fragmente din file de poveste. Citez: Rațiunea este ceea ce face ca motorul schimburilor de idei și alte opinii să fie turat la maxim.

Să amintim doar că unele motoare turează în gol și să ne oprim aici cu lista, că ajunge totuși, de terminat știm că nu se termină.

Factori care arată competența lui Andriescu:

Nu există.

În încheiere, așteptăm cu sufletul la gură să auzim factori irelevanți în sine, de genul că are capacitatea de a gândi liber, că a fost elev, că e părinte, că e și el om ca toți ceilalți. Vom încerca, eventual, să mimăm că am fi impresionați. Convinși n-avem cum să fim, decât dacă va veni eventual cu o analiză SWOT făcută serios, cu un subiect clar definit și analizat în profunzimea implicațiilor sale, cu argumente solide și gândite, nu emise. Și cu susținere pentru afirmații. Chestiuni de altfel valabile pentru orice discuție serioasă, aviz amatorilor.

1. înainte de măcel[↩]
2. De la măr se trage, acest fruct mâncat fără gândire prealabilă…[↩]
3. Interesant cum nuditatea corpului e mai puțin ofensatoare în fapt în societatea modernă decât nuditatea minții -ori lipsei ei, mai bine spus.[↩]
4. denumită așa în cinstea modului deloc original prin superficialitate, dar impresionant prin aceeași, în care Andriescu aplică SWOT[↩]
5. În caz că nu e clar, scopul NU este introducerea uniformelor, pentru că o uniformă nu e un scop în sine, iar introducerea uniformelor este cel mult o acțiune pentru un scop anume și nu chiar scopul, cel puțin în lumea oamenilor normali[↩]
6. Avea oare și un punct foarte foarte tare, în caz că știți la ce mă refer?[↩]