Pe unul din dealurile mai neumblate, era un castel cu doua turnuri neimperecheate -unul cu tugui si foarte bombat, iar altul de-a dreptul patrat – chiar crenelat. Avea acoperisuri rosii de rugina mancate, ferestrele-n zabrele imbracate si toate usile, desi neferecate, de un morman de timp -si praf- blocate.
Autoarea ilustratiei: Karin Dickel-Jonash
De-ar fi fost doar o biata casa si nu un castel – se gandea el – s-ar fi prabusit din picioare de dorul cel mare si de povara timpului hapsan care-i e acum singur stapan. Dar fiind ce era, facea castelul tot ce putea cele doua turnuri sa-si semeteasca, caramizile la vale sa nu-i porneasca, crenelurile patrate sa-i fie si tuguiul mai ascutit ca un varf de tichie.
Desi n-ar fi recunoscut nici parat nici batut, castelul semet era uneori cam sugubet. Cand cerul cobora un pic mai jos si vedea trecand pe el cate-un nor mai pufos, mergea castelul viclean la pescuit si statea cu tuguiul chitit pandind momentu-oportun sa-ntepe norul cel mai burtos -ori pe cel mai pufos. Si de-l intepa mai vartos, scapa bietul nor toata ploaia pe jos de radea castelul in hohote siroaie si-si mai pitea si cate-o lacrima-n ploaie ca nu era nimeni pe-aproape sa-l vada, sa-l laude ori sa stea la o sfada.
Mai trebuie spus ca intr-o zi la apus, a urcat la castelul semet (desi cam sugubet) un copil mai degraba poznas decat dragalas. Vazandu-se deodata cu-atentie inspectat, castelul s-a cam blocat si s-a cam fastacit desi nu era el cel mai mic. Si a scos totusi la inaintare – mandru nevoie mare – turnul tugui mai ascutit ca un cui si pe cel patrat si crenelat. Iar copilul a spus “ce frumos, o casa asa mare desi parea mai mica de jos”.
A tacut castelul chitic de socul celor ce-a auzit – ori poate era din disperare, ca nu era clar care-i mai mare. Si copilul a plecat apoi linistit, dar in urma lui castelul s-a garbovit cu fiecare zi tot mai tare – il rodea, chiar de la intrare, indoiala cea sumbra ca nu e castel si deci n-are nici el cum sa nu cada intr-o rana nitel – si-apoi mai pe-o parte ca o casa batrana ce se face tarana.
