Se dă o frământare trilematică zicând așa: "De ce proza proastă scrisă de bărbați e în medie mai bună decât proza proastă scrisă de femei?" Mărturisind că problema realmente îl roade, arde, pișcă și mușcă (adică frământă în mare stil), autorul trilematic ne pune sub ochi și un fel de schemă clară în care s-ar încadra orice răspuns pe care noi, naivi, am vrea poate să îl dăm: ori înjurăm ideea de a compara și media proza, ori îl înjurăm pe dânsul. Folosind ocazia pentru a ne reaminti câteva lucruri importante despre socialism, feminism, cururi și sine însuși, autorul într-un final încheie cu ceea ce vroia de fapt să spună de la început, dar nu putea pentru că nici nu-l întrebase nimeni și nici n-avea o motivație înaltă evidentă: "majoritatea femeilor tâmpe scriu, în timp ce majoritatea bărbaților tâmpi nu scriu". Dat fiind că tot scopul întrebării inițiale era doar să dea ocazia acestei ultime fraze să pară interesante și utile, e destul de clar că frământarea de care se jelea autorul a luat sfârșit. Dar presupunând totuși că sunt eu în mare eroare și dânsul chiar caută printre cititori răspunsul, să vedem ce se poate face.

Pentru a putea dezbate problema, ar trebui întâi de toate să vedem dacă avem ce dezbate. Așadar, o fi adevărat că proza proastă masculină e mai bună decât proza proastă feminină? Din câte știu nu există o părere generală în problema asta și deci autorul frământat de un "de ce" ar trebui să aducă întâi niște argumente și date concrete pentru "ce". Așteptăm așadar să vedem niște date care să indice că într-adevăr așa stau lucrurile și să oferim împăcați trofeul "cea mai bună proză proastă" părții masculine.

Presupunând totuși că avem un "ce" valabil, o metodă să aflăm "de ce" ar fi să urmărim cauzele diverselor caracteristici care fac o proză proastă. E drept că de obicei există un consens când e vorba despre proză foarte bună și foarte proastă. Dar cum nu e deloc consens pe la mijloc, ca să putem răspunde frământării sale, autorul trilematic ar trebui să spună criteriile după care evaluează dânsul o proză drept proastă sau nu. Noi vom fi de acord cu argumentele sale că doar e vorba de frământarea omului. Așteptăm și aici.

Considerând răspunsurile prezentate în articolul original, trebuie să observăm că primele doua sunt la obiect, în timp ce al treilea aterizează un pic forțat bazat în esență pe ideea că doar un autor tâmp poate produce proză proastă. Ceea ce e fals, dat fiind că mulți oameni deștepți altminteri au comis orori în scris. Și nici nu se știe câți editori au corectat ororile altor autori tâmpi sau mai puțin tâmpi.

În sfârșit, în ideea întrebării originale, ofer la schimb autorului trilematic o altă frământare de același calibru chiar dacă oarecum de gen diferit: de ce majoritatea bărbaților care scriu foarte bine sunt homosexuali?