Ne naștem nu doar neajutorați, ci cu un set impresionant de nevoi. Sigur că poate fi doar o întâmplare sau coincidență care se repetă plicticos la absolut fiecare naștere, dar parcă e mai probabil să nu fie lucrul acesta chiar așa întâmplător. Poate că bagajul de nevoi e în fapt averea noastră înnăscută. Pentru că nevoile sunt sămânța vieții, simplu și clar, indiferent de felul vieții, indiferent de sensul ei mistic, practic, ezoteric sau de care poftiți. Indiferent dacă chiar există un sens anume. Nevoile creează efectiv viață. Vreți să insuflați viață într-o bucată de lemn? Foarte bine: faceți ca bucata de lemn să simtă nevoie de ceva anume.
Spre deosebire de bucățile de lemn, viețuitoarele au, fără excepții, nevoi. Și poate nu întâmplător, omul pare să aibă cele mai multe și mai variate nevoi dintre toate. Nu-i ajunge să mănânce, nu-i ajunge să se încălzească, să se adăpostească, să se joace, să procreeze, să aibă un loc clar în propriul trib. Nu, are nevoie să zboare, să știe, să afle, să creeze. Altfel spus, omul are în el, mai multă (sau mai diversă) viață posibilă decât restul viețuitoarelor pe care le cunoaștem.
Deși avem acest important atu al unui set de nevoi net superior, în stilul propriu inteligenței bipede umanoide, încercăm să ne descotorosim de nevoi prin toate mijloacele. Adică nu chiar prin toate, nici măcar prin cele mai simple, cu siguranță nu prin cele mai eficiente, ci mai ales prin cele mai comode, prin cele mai plăcute. Pentru că plăcerea, acest al doilea dar pe care îl avem ca să putem suporta supliciul necesar încolțirii oricărei semințe, fie ea și-a vieții, poate fi și ea, de asemenea, irosită.
Pe lângă această comună abordare a dublei risipe, de a ne folosi capacitatea de plăcere pentru a ne arunca nevoia-n drum sau pentru a o ascunde sub covor, mai există, bineînțeles, abordarea extrem de rară de a rezolva, cu adevărat și personal, nevoile proprii. Abordare care are marele dezavantaj că... doare. Și realul avantaj că sămânța vieții din fiecare dintre noi poate să încolțească și să rodească cu adevărat.
Aveți libertatea alegerii.
Comments feed: RSS 2.0
Interesanta perspectiva : daca n-ai nevoi , creaza-le , astfel vei simti ca traiesti . Si astfel se explica excesele generatoare de nevoi ale celor ce au de toate , din punct de vedere material vrea sa spun. Sau depresia generata de inutilitate a celor ce au lasat-o balta cu cautarea nevoilor , din prea multa plictiseala
@dana Mda, excesele de care zici sunt de cele mai multe ori consecinta abordarii aceleia de a irosi atat nevoile cat si capacitatea de a simti placere. Practic sunt sistemul de viata artificiala la care recurg cei care si-au infrant samanta. Sper sa ajung curand sa scriu si urmarea, adica mai detaliat despre nevoile astea.
@Diana Coman: Am citit si recitit cu voluptate textul si, daca intelegerea mea nu ma tradeaza, asezandu-mi in cale samanta neputintei, as avea sa fac cateva comentarii, legate de niste sensuri ce imi raman usor nedeslusite...
Mai intai de toate, nu as spune neaparat ca nevoia este samanta vietii. Eu vad nevoia mai degraba ca fiind parte dintr-un complex si sofisticat angrenaj facut sa duca viata mai departe (dar nu exclusiv in sensul sa o perpetueze)...e mai degraba ca o rotita din mecanismul complicat al unui ceas...
Probabil asta si pentru ca, in interpretarea mea asupra cuvantului, eu conotez samanta cu capacitati germinative, iar acestea implica mai intai de toate generarea unei noi vieti (care se poate insa sfarsi inainte de a incepe, asta in absenta unui mecanism = nevoia, in cheia ta de interpretare, care sa o poarte mai departe)
Nu as spune nici ca inducand unei bucati de lemn un set de nevoi ai putea sa o aduci la viata (desi mi-ar placea sa cred asta, pentru ca as putea privi in continuare spre Pinocchio cu ochi ne-dezvrajiti! :-) )
Pe de o parte, si tu faci o distinctie destul de nuantata intre ceea ce inseamna "viata" si ceea ce inseamna "viata artificiala" - adica acel sistem nascut din...nevoia celor care si-au reprimat in ei samanta de viata.
Iar pe de alta parte, pentru ca inca inainte de a-i induce bucatii de lemn samanta de viata, deci nevoia, ea, bucata de lemn, e prizoniera inconstienta a unor..nevoi extrinseci cumva, cum este cea de apa, lumina, ne-foc sau ne-topor...
Si atunci, rationamentul aplicat anterior devine valabil doar in situatia constientizarii nevoii de... nevoi, nu numai in cazul inducerii nevoii.
Hm...suna cam incurcat totul, nu?! :-)
Dincolo de toate acestea, insa, trimiterea catre libertatea alegerii imi raspunde intr-o maniera fecunda nevoii vitale de a gasi intrebari, vazute ca probleme - pereche pentru seturile de raspunsuri cu care ne-a inzestrat viata.
Si da, ai dreptate, Diana draga, si eu socotesc ca ideal ar fi nu sa nu avem probleme, ci sa gasim rezolvarile potrivite si ingenioase cat sa merite anii de cautari la toate problemele ce ar putea sa apara.:-)
Si-acum, cand pun in cuvinte toate gandurile astea, realizez pentru intaia oara ca ma gandesc nu la mine, nici la el, ci la copilul meu de-abia un an, care sigur - sigur poarta germinand in sine nevoi - seminte de viata si nevoi ce duc mai departe si alte nevoi - nevoi...
@ioana Foarte buna observatia cu nevoia de nevoie a celor care si-au ...sa spunem innabusit samanta vietii (ca de omorat totusi, probabil ca nu chiar, altminteri n-ar mai cauta nevoi artificiale). Mi se potriveste inca in idei, dar adauga un aspect pe care trebuie sa-l mentionez, ai dreptate (sper sa ajung sa scriu curand si partea a doua).
Intr-adevar, usoara nedumerire vine din definitia pe care o folosesti pentru viata. Eu am ales una mai nuantata, pentru ca imi pare ca miscarea, reproducerea si moartea unui organism sunt doar mecanica vietii, dar nu viata in sine (putem programa un robot sa faca astea si totusi nu va avea viata). Nevoile "extrinseci" nu-s in fapt, nevoi, nu ale bucatii de lemn: sigur ca va arde pusa in foc, dar...n-are nevoie de ne-foc. Focul e doar o vulnerabilitate, dar absenta lui n-ajunge la gradul de nevoie. De aceea am zis "faceti sa simta nevoia" - nu "aruncati-o in pericol". Iar nevoia este, desigur, o parte din angrenaj, dar imi pare bucatica esentiala, cea care declanseaza totul, de aceea samanta. Am vrut sa-i zic "scanteia vietii", dar parca exista totusi germinare si rodire, daca nevoile sunt intr-adevar urmate, nu ascunse si nici evitate.
Ii doresc copilului tau sa-si descopere in sine nevoile care sunt cu siguranta acolo si sa ajunga departe-departe pe drumul pe care ele i-l deschid.
Maslow rules :)
Eu zic ca ne nastem cu un set impresionant de necesitati. Cand am trecut de nivelul de satisfacere printr-o modalitate sau alta a neceistatilor, abia apoi ajungem la nevoi si zic ca astfel nevoia din unghiul meu pare mai mult "keeper" (?!) decat samanta.
Pe logica asta şi sentimentele sunt un atribut al viului. Aţi văzut o piatră care să se bucure sau să fie tristă? La fel conştiinţa de sine, aţi văzut un program de calculator, oricât de performant şi "inteligent", conştient de el însuşi? Sau un lemn? Nici măcar animalele nu sunt decât într-un mod foarte vag şi parţial, plantele nici atât. Motiv pentru care această conştienţă de sine este poate un atribut mai semnificativ al vieţii superioare decât nevoia, ce e prezentă destul de pregnant şi la animale.
@Luka D Ce-i drept, are sens diferentierea pe care o zici. Desi nu e clar fix unde pui granita intre necesitate si nevoie. Daca o iau razna cand nu citesc nimic timp de 5 luni de zile e cititul o nevoie sau o necesitate?
@Lotus Sunt un atribut al viului, dar nu cel esential. N-am insirat toate atributele viului, ci am numit ceea ce imi pare ca pune totul in miscare. Iubirea poate fi pasiva, constienta de sine e absolut nedefinita (si nedefinibila cu ce avem acum la indemana) samd. Nevoia si rezultatul ei e direct observabila.
Pah eu zic ca e nevoia de informare si/sau educatie. In absenta satisfacerii nevoilor de tipul astora omul se dezumanieaza cel mult dar zic ca ramane in viata, chiar daca o ia putin razna.
@Luka D Cum ziceam ioanei mai sus, am o definitie mai restrictiva asupra vietii: mecanismul corpului poate sa functioneze destul de mult, dar totusi nu-mi pare de ajuns pentru ce zic aici.
"putem programa un robot sa faca astea si totusi nu va avea viata" - adica chestiunea nedefinita de unii ii zic suflet? Si zici ca sufletul ar fi generat de nevoi si necesitatile din mecanismul vietii? Sau m-am ratacit eu? :P
@Diana: Cred că de fapt vorbeşti despre dorinţe, ele pun lumea în mişcare. Nevoile sunt mai simple şi puţin diferite. De exemplu ai nevoie de un loc unde să dormi, nu ai nevoie de o vilă; ai nevoie de o maşină pentru a te deplasa, nu ai nevoie de ultimul tip de BMW. Dar depinde şi ce înţeles dau tu viului, adică în ce sens îl priveşti. Un nebun nu are dorinţe şi poate nici nevoi, dar e viu, fiziologic vorbind.
@Luka D Hmmm, poti spune asa, dar chestia e ca "suflet" e deja cu diverse conotatii nedeslusite de i le arunca lumea in spate si n-am prea vrut sa ma var acolo.
@Lotus Nu, tocmai asta e. Dorintele sunt eventuale scopuri, nevoile sunt cauze. De aia am dat linkul in articol catre unde discut ceva mai mult despre punerea asta in miscare datorata cauzelor. Dar tu imi pare ca preferi sa discuti pentru vorbe, nu pentru sensuri.
@Diana
Da, dar eu cred că nevoile sunt mult mai puţine şi mai simple decât dorinţele. Spre exemplu, nevoia de a consuma lichide. Organismul are nevoie de lichide, altfel moare. Omul însă nu are nevoie să bea suc. Aia este o dorinţă, nu o nevoie. Şi firmele sau mărcile de suc cum este Coca-Cola există şi prosperă ca răspuns la dorinţa de a bea suc şi nu la nevoia de a consuma lichide. Deci, într-un fel, dorinţele sunt cele care pun lumea în mişcare, nu nevoile. Dacă ne-am limita la satisfacerea nevoilor am trăi probabil fericiţi şi am pune mult mai puţine în mişcare decât acum...
Războaiele există datorită dorinţei de a cuceri noi teritorii, nu a nevoii de expansiune, care de fapt nu este o nevoie. Şi aşa mai departe.
@Lotus Pai Lotus, tu discuti ce te intereseaza pe tine, nu tema despre care vorbeste articolul asta. In orice caz, nu, nu e vorba de "a ne limita la", iar dorintele de care vorbesti nu creeaza viata de care vorbesc, chiar daca controleaza sforile cu care-s legate marionetele de se cred, din intamplare sau comoditate, vii.
Este drept că eu am dat puţin alt sens viului, de aia am şi explicat acest lucru, subliniind diferenţa dintre nevoi şi dorinţe.
Nevoile şi aspiraţiile profunde creează la rândul lor viaţă profundă. Creează şi sunt create de. Sau definesc. Dorinţele creează şi ele viaţă, dar una superficială. Şi acum uită-te puţin în jurul tău.
@Lotus Tu esti fascinat de ce face lumea in jurul tau. Foarte bine. Intelege insa ca pe mine ma intereseaza mult mai mult cum functioneaza lucrurile in esenta, nu ce face vecina de la 2 si cu lelita din drum, chiar daca or fi ele majoritare, chiar daca le cunoaste toata lumea, chiar daca or fi celebre, chiar daca or fi bogate, chiar daca orice vrei tu.
@Diana Coman Si asa am cam ajuns intr-o fundatura. Am zis suflet, am tras cortina :)
@Lotus Nevoia de a consuma lichide = sete = necesitate.
@Luka D Eh, fundaturile nu-s fundaturi decat din cauza inabilitatii noastre de a vedea iesirea :) Da' zic ca inca nu suntem acolo macar....
@Luka D: asta am zis şi eu.
@Diana Coman: păi să ne gândim puţin. Tu prin viu te referi în acest articol la viu în sens biologic, ca opus al neînsufleţitului (în opoziţie cu lemnul, piatra etc) sau ca viu spiritual, în sens de treaz, de viaţă superioară?
Eu am crezut că e primul caz datorită comparaţiei cu lemnul. Pentru al doilea caz puteai lua un om care nu aspiră să zboare, să creeze, să cunoască etc, şi care, deşi viu biologic, e tot mort pe dinăuntru.
Iar pentru primul caz, acela al vieţii biologice, cred că merge ce am zis eu, la o gândire mai adâncă.
@Lotus Al doilea caz, evident, ma gandesc ca de vreme ce ai citat aspiratia zborului si creatiei, e clar de ce. Lemnul e simbol al neinsufletitului initial, da, dar nu e vorba doar sa-l "faci sa miste".
@Diana Eu am ramas fara "lumina" pana acolo, cat se pare.
@Lotus Nevoia de a consuma lichide = sete = necesitate. Repetam impreuna? Aprofundam sau cum facem? :)
@Luka D
Păi eu sunt de acord că setea este o nevoie. Repetarea însă la nesfârşit a acestui lucru nu văd cum ar fi.
@Luka D Din offcadru mi se zice ca problema e ca eu ma refer la simtirea individuala a unei nevoi atunci cand zic "nevoie", ceea ce se pare ca nu-i clar din text. Deci da, nu vorbesc despre "foame" asa ca nevoie generala, obiectiva, ci de nevoia asa cum e ea perceputa (deci individual si subiectiv) de o persoana anume.
@Diana
Deci în cazul ăsta îţi dau dreptate. Evident că aceste nevoi aşa cum le simţim noi, fie că sunt reale sau nu, profunde sau superficiale, dorinţe sau necesităţi, sunt cele care ne fac să acţionăm, să trăim, să facem orice. Este acel "De ce?" pe care îl tot punea Hannibal în Tăcerea Mieilor.
Dar nu văd de ce a îmbogăţi puţin discuţia cu noi sensuri pe care eventual autorul nu le-a avut în vedere iniţial este un lucru rău.
[...] 01 Iunie, Anul 3 d.Tr. | Autor: Mircea Popescu Mircea Popescu : Pina la urma conteaza ? Diana Coman : Pai [...]
[...] despre nevoi ca sămânța vieții, am stârnit ceva discuții, între care cea mai pasională și pasionat urmată pare a fi pe tema [...]