Ați auzit de o conferință Diaspora ce a avut loc la București săptămâna trecută? Nu? Deh, ce să-i faci, au și televiziunile un timp finit de emisie, ziarele un spațiu limitat și cu atâtea evenimente esențiale și senzaționale precum cine în cine a mai vârât cuțitul, mașina, toporul sau ce a găsit prin ogradă, mai rămân pe dinafară lucruri din astea complet irelevante și fără sens. Mai ales că nu-s din cele care îți permit să-ți strigi lehamitea și să spui iar și iar și iar că "nimic nu merge" și "nimic nu se face" și "nici o șansă nu există". Știu că nu se poartă partea plină a paharului și că nimic nu e perfect, iar conferința de care spun nu face excepție. Dar cum știu că se găsesc destui să vă spună problemele chiar fără să fi fost acolo, eu, care am fost acolo, încerc în schimb să spun pe scurt de ce mi s-a părut ceva extraordinar.
Întâi de toate pentru că a fost cu adevărat o deschidere prin care cei din diaspora au putut contribui și au putut cunoaște oameni capabili și doritori din România cu care pot colabora. Pentru că s-a putut ajunge și comunica direct cu ministrul educației care a reușit să comunice nedistorsionat ceea ce eu consider o strategie viabilă și cu potențial benefic mare: eficientizarea învățământului și cercetării din România prin evaluare continuă și gruparea în centre de excelență a resurselor care sunt extrem de disipate actual. De asemenea, dorința de sprijin a reintegrării la diverse niveluri (adică nu neapărat întoarcerea persoanelor) a diasporei științifice. Cum m-am dat cu capul de ceva ziduri în niște încercări anterioare, îmi pare că prinde extrem de bine ceva mișcare în direcția asta. Pot să vă spun că problema nu e că fug creierele cum se spune și nu se mai uită înapoi ci că li se vâră degetele în ochi la fiecare încercare de a se uita înapoi. Din păcate prea mulți dintre cei din România nu vor de fapt colaborare dacă presupune și ceva concret de muncă. Desigur, nu toți, dar problema care se pune e că nu poți decât foarte greu să ajungi la cei care vor să facă treabă și în acest sens un eveniment ca Diaspora este ideal pentru a iniția contactele respective.
Desigur că între dorința și viziunea domnului ministru și implementarea acesteia e mult loc pentru ca lucrurile să meargă rău. Și ceea ce a fost evident la conferință din păcate a fost faptul că dincolo de ministru, echipa capabilă să implementeze lucrurile e mult mai mică deocamdată decât ar fi ideal. Trist e și faptul că a fost nevoie ca să se întrebe public dacă e indicată acordarea unui post universitar pe perioadă nedeterminată înainte de obținerea doctoratului (întrebările, la fel de triste toate, au fost de fapt 7, le găsiți la Lucian, nu le repet aici). Dar prezența problemelor nu e un semn că nimic nu se mișcă și nimic nu merge ci mai degrabă chiar un semn al faptului că ceva se schimbă - doar lucrurile înțepenite și neînsuflețite n-au nici probleme nici dificultăți.
A fost de asemenea frumos și trist în același timp să văd în direct cum înțelege lumea a striga problemele la noi. Frumoasă de fapt a fost reacția domnului ministru. Tristă a fost lipsa de înțelegere a acestei reacții și în consecință lipsa de ecou. Un cercetător de la Timișoara a intervenit în plen cerând socoteală în esență la modul că "ce vă împiedică domnule ministru să desființați revistele astea care nu fac nimic și nu sunt bune de nimic și în care se publică doar pentru a se număra publicații?" (îmi pare rău că n-am reținut exprimarea mult mai...neaoșă să spunem). Răspunsul ministrului a fost, citez "nimic nu mă împiedică", urmat în esență de cererea unei muniții concrete pentru a desființa publicațiile respective pe baza unor criterii obiective (criterii de altfel existente și ușor de calculat/procurat). Dar omul nu vroia să vină cu criterii sau rezultate, el vroia să desființeze revistele că toată lumea știe că nu sunt și nu dreg. Și deci încă o rundă de strigăte aproape, obositoare deja, inutile cu siguranță, deprimante venind de la un om care lucrează în cercetare unde afirmațiile îmi pare că se susțin întotdeauna cu ceva concret, nu doar tăria sentimentelor și a convingerilor. Că n-a venit din start cu lista de indicatori sa spună uite, revista X și Y au un factor de impact de 0.000000001 și în concluzie e la fel de utilă cât publicarea la panoul de perete, e, să zicem (ca vrem să zicem), scuzabil prin lipsa de experiență. Dar să nu replice frumos că da, pot veni cu lista de reviste și factorii de impact și rata de intercitare și x și y și z, doar spuneți-mi vă rog data și ora când mă puteți primi, e deja trist de tot, nu credeți?
Update: puteți asculta discursul ministrului Funeriu aici.
Comments feed: RSS 2.0
Ceea ce cred ca ai sesizat se numeste frica de schimbare. Si frica to stand up for what you think.
Acest sa faci, sa faci, sa faci ... dar cand ti se spune hai si fa ... spui ca nu eu. :)
E si ce zici tu, dar imi pare ca din pacate e mai mult decat atat. Pur si simplu anumite persoane nu sunt in stare sa priceapa ceea ce li se cere. E la modul ca li se cere un elefant si ei n-au vazut unul pana atunci asa ca vin cu poza unui elefant ca sa multumeasca lumea. Conform obisnuintelor anterioare, poza ar trebui de altfel sa fie de ajuns.
:)) ... imi place asta cu elefantul! Si da, ai dreptate!
Mie mi se pare uneori amuzant, alteori stupid, da' inca sa ma intristez de prostia concetatenilor n-am ajuns.
Zici ca ar fi in secventa de n-ai ajuns la partea aia? In rest stii cum e ca daca razi de prostie e bine ca nu ramai fara motiv de ras :)
din pacate nu am fost in ultima zi a conferintei insa ce am putut constata pe parcursul celorlalte zile este ca fata de acum 10 cind am plecat din Ro cercetarea a progresat mult. Iar fata de restul domeniilor din Romania - si mai mult!
care va sa zica, ai simtit si tu kemarea..
ca sa te intorci in patrie, e musai sa treci initial printr-o cura de salam de soia. altfel, cand vii cu idei gen "munca" sau "break it down into manageable tasks" - se cheama de fapt ca te spargi in figuri.
Ei, poate e ca de cercetare am vazut acolo direct. La cat era si este inca de progresat in majoritatea domeniilor, eu sunt optimista ca e progres :)
Eu n-am plecat ca sa plec, desi n-a crezut nimeni asa cum nici inainte si nici ulterior n-au crezut diverse (dar na, libertate de credinta). Cat despre cura de salam de soia, daca iti trebuie musai acceptul alora de-i arde pe mate ce si cum mananci sau nu mananci tu, imi pare ca lupta e deja pierduta.
Cum s-a manifestat "dorința de sprijin a reintegrării la diverse niveluri (adică nu neapărat întoarcerea persoanelor) a diasporei științifice" - erau şi băieţii cu ochi albaştri la consfătuire ?
Glumesc, desigur :D
Ma gandesc ca o idee poti sa-ti faci din discursul din ultima zi al ministrului (am facut update la articol cu linkul respectiv). Chiar conferinta aceasta e in sine parte din reintegrare - ni s-a cerut si am oferit colaborarea si feedbackul mai ales pentru proiectul de evaluare a cercetarii din universitati din Romania. In esenta reintegrare inseamna colaborari pe proiecte de cercetare, stagii la universitati din Romania, transfer de know-how - dupa parerea mea cam asa se poate incepe.
Cat despre Ochi-Albastri ce sa zic, tinand cont ca ultima zi (discutiile in plen) a fost la Palatul Parlamentului, n-am stat sa numar :)
Discutam in... iulie (cred) cu directorul diviziei de investitii al unei multinationale (IT)... singura solutie sa se schimbe ceva ar fi inca o revolutie... . "Iar din cenusa avem o sansa sa renastem cum trebuie, dar nu obligatoriu" spunea el. Stati acolo afara unde va este bine, si cand simtiti ca s-a schimbat ceva cu adevarat in Romania, atunci chiar puteti reveni increzatori. Altfel nu recomand sa va intoarceti ;-)
@Marius Corici Problema cu aceasta viziune (pe care am auzit-o iar si iar cat am fost in Ro de zici ca era programul TV de dinainte de '89) e ca ignora cu desavarsire rolul fiecarui individ in toata treaba. Si mai ales ignora rezultatul unei mase critice de persoane cu o anumita hotarare si capacitate de a o pune in practica. Cu siguranta nu e nici simplu si nici "bine" - cel putin daca vei acest bine cum o face majoritatea lumii ca si "comfortabil si cu minima bataie de cap". Ma gandesc altminteri ca totusi lumea care a plecat si s-a descurcat prin mai multe tari si eventual pe mai multe continente se descurca sa isi ia deciziile daca sa revina sau nu in Romania la o adica, nu crezi? :)
Deh, ce să-i faci, au și televiziunile un timp finit de emisie, ziarele un spațiu limitat și cu atâtea evenimente esențiale și senzaționale precum cine în cine a mai vârât cuțitul, mașina, toporul sau ce a găsit prin ogradă, mai rămân pe dinafară lucruri din astea complet irelevante și fără sens.
Presupunand ca stirile alea sunt ceva procentaj mic din toate chestiile care se intampla in tara si desi nu reflecta nivelul nici interesul mental al cetatenilor romaniei, presa insista asa aiurea. Sau e invers.
@Freud Ce zici tu s-ar potrivi doar daca definesti "presa" drept "ofertantii de circ". E drept ca inspre asta s-au dus majoritatea. La fel de drept e ca fix de asta o duc prost si-or duce-o si mai prost.
In tot cazul altminteri nu-mi pare tocmai relevant care pe care reflecta - conteaza care e interesul major (ca vrei sa-i zici indus ori propriu), asa cum se reflecta in fapte, nu in vorbe. Cam atat.
[...] mai scris despre asta: Lucian Ancu si Diana Coman) Related Posts:Reintoarcere la Galati (1) Doamna cu prea mult maruntisVraiste TV. Sau ce au in [...]
Initiativele de care n-aude nimeni in Cuvintele Dianei...
In general chestia pe care-o trupa de nespalati cad cel mai usor de acord e cit de nociv si daunator e sapunul. Sapunul ca sapunul, da' mai ales apa. Si prosoapele. Prostalaii nu-s cu nimic diferiti ca principiu de functionare....