Pentru că eu nu prea scriu despre politică, prefer astăzi să dau cuvântul aici lui Octavian Georgescu, care are ceva de spus pe tema aceasta. Opiniile exprimate în text îi aparțin lui Octavian Georgescu și aș mai vrea să spun clar că NU e nici un fel de campanie sau îndemn la un anume fel de vot. Textul de mai jos a fost inițial trimis spre publicare sitului agonia.ro, dar a fost refuzat la corectură fără a se oferi motivele refuzului. Consider că epoca refuzurilor fără argumentație ar trebui să fi trecut demult, și de aceea am acceptat acest guest post.
"F...ă-i Stalin"... aşa afurisea un bătrân ţăran maramureşean, fost miner. O imprecaţie esenţială pentru ce a însemnat comunismul impus României, în particular colectivizarea impusă ţăranilor. Introducerea comunismului s-a făcut forţat, sub mantaua armatei roşii. Ostaşii sovietici au plecat din ţară abia în 1959, când fuseseră lichidate ultimele mişcări de rezistenţă armată din munţi, iar colectivizarea ţăranilor şi "domesticirea" si ingrădirea întru comunism a intelectualilor fuseseră înfăptuite în cea mai mare parte. În anul 1959 au fost executaţi ultimii membri ai celui mai longeviv grup anticomunist armat: grupul condus de Toma Arnăuţoiu. Pe acest fond curăţat de "elemente dusmănoase", fond propice secerei şi ciocanului, dar şi proletcultismului, a înflorit dictatura fiului semianalfabet de cizmar şi a savantei chimiste, inventatoarea codoiului.
Dintre toţi şefii de stat comunişti al nostru a fost cel mai feroce. Era singurul care avea sceptru. Salvador Dali însuşi i-a trimis o scrisoare de felicitare pentru suprarealismul său. Cârmaciul se credea nemuritor peste poporul român şi nu raspundea decât în faţa "marii adunări naţionale". A sfârşit urât. Desigur, a fost şi este regretat de privilegiaţii acelei epoci. Poate de aceea am avut singura revoluţie sângeroasă. Poporul a plătit cu sânge mai ales tânăr ca să se poata exprima liber, să poată vota. Dupa 20 de ani de la sângerosul eveniment, cred ca ne aflăm la o bifurcaţie. Ne intrebăm ca in film: "a fost sau n-a fost?". Ne-am desprins de pe orbita comunistă? Suntem pe o spirală a evoluţiei sau suntem condamnaţi să ne dezintegrăm încet şi sigur în interiorul discului făurit de urmaşii/ cantăreţii epocii de aur?
Vom reedita în turul doi scena băsesciană: oare pe cine putem alege între doi comunişti? Nu ne rămane decât să sperăm că suntem suficient de liberi ca să putem ieşi cu o identitate proprie, vaccinată chiar, într-o "piaţă liberă".
Comments feed: RSS 2.0