Azi dimineata i-am ascuns papucii intr-o cutie de servetele umede. El a clatinat din cap foarte serios, apoi l-a busit rasul si a decretat ca mami e nebunatica. I-am zis ca nici nu stie cat, nici nu stie cat…
Pe la pranz am servit masa conform exigentelor publicului, in set complet de vesela colorata, cu farfurie separata pentru aperitivul castravete care nu se poate amesteca altminteri cu plebea carne si garnitura la felul principal. Dupa masa, m-a informat ca el citeste si s-a instalat deci la masa, cu un numar de National Geographic rapit din teancul meu.
- Mami, citim aici?
- Citim: c-o-a-l
- Nu, nu, citim invers!
- Hmmm, l-a-o-c? Dar sa stii ca nu-i scris in araba, deci totusi se citeste de la stanga la dreapta, nu invers.
- Nu, nu, nu.
- Prea multi de nu, tot asa se citeste.
Dam pagina.
- Mami, ce-i asta?
- Ha, ia sa vedem, cu ce seamana: ii vezi inotatoarea sus pe spinare?
- Daaa, uite si rechinul meu de plus are una.
- Da. Si gura aici sub nas?
- Da, are! Si coada! Si inotatoarele aici, si aici si aici si… Mami, e rechin!
- Asa e. Si mami e rechin.
- He he, nuuuu, mami nu-i rechin.
Asa o fi, daca zice el…
Seara l-am necajit ca e veverita, iar el mi-a raspuns foarte serios ca nu e, dar sa-i mai dau o aluna. Si un fistic! Si o migdala!
- Sigur, o migdala pentru Victor Veverita.
- Nu, nu, nu, Victor si atat!
- O migdala pentru si atat?
- Nuuuu, o migdala pentru mine!
- Bine.
Si atat.
Comments feed: RSS 2.0