Autorul imaginii: Emmet Tullos III
Ma intreb daca ar spune cineva ca un ceasornicar nu iubeste ori nu apreciaza ceasurile. Ca nu e capabil sa le vada decat drept un morman de rotite si resorturi de reparat. Ca nu le apreciaza in fapt drept instrumente ori chiar opere de arta in intregimea lor, ori ca le intelege (daca intelege!) utilitatea si frumusetea mai putin decat cei care n-au desfacut niciodata un ceas ori chiar decat cei care nu fac din asta o meserie. Ma intreb daca ar chiar sustine cineva ca ceasornicarul nu vede ceasul din cauza rotitelor.
Desigur, un ceasornicar robot, programat a desface, curata, repara si reasambla ceasuri, va intelege probabil doar mecanismul ceasului, nu utilitatea sa, nici folosinta ori nevoia pe care o acopera. Si va vedea in orice ceas, oricat de neobisnuit, nimic mai mult decat urmatoarea sarcina de lucru. Pus sa prezinte ori evalueze un ceas, robotul-ceasornicar va vorbi cu siguranta doar despre mecanism si despre tehnica de curatare, caci atat incape in notiunea sa de ceas. Totusi, oamenii nu devin roboti doar prin aplecarea migaloasa catre ceasornicarie. Asa ca n-ati acuza -zic eu- un ceasornicar ca nu pricepe ceasul ca masurator al timpului si-al destramarii noastre, doar pentru ca el stie in amanunt mecanismul prin care se marcheaza fiecare secunda pe un cadran. Ori l-ati acuza in fond ca e robot, doar pentru ca-i dispus ori doritor a cunoaste si mecanismul ceasului, nu doar utilitatea lui? Si totusi...
Am uneori o curiozitate ca de ceasornicar al firii: precisa, migaloasa, rabdatoare. Si dispusa a desface mecanismul oricarui lucru si oricarui fapt in bucatelele cele mai mici, pentru a le intelege pe fiecare in intimitatea lor, precum si-n impreunare cu cele din jur. Constat cu ceva surprindere, ca multi trag instant concluzia -de care tin cu indarjire- ca asta ma face... robot (ceasornicar ori ba). Ca adica aceasta aplecare spre intelegere imi limiteaza altminteri experienta ori chiar cunoasterea de nivel mai inalt, integrativ. Si ca imi limiteaza mai ales, ori chiar anihileaza pe de-a-ntregul, sensibilitatea si simtirea. Ca de obicei insa, concluziile fiecaruia releva mai mult despre cel care le enunta decat despre cel caruia ii sunt teoretic aplicate.
Cei care gandesc ca toti ceasornicarii (si mai ales cei buni) sunt cu necesitate roboti, traiesc probabil cu ideea gresita ca ar fi o opozitie intre simtire si gandire, cu prima drept metoda superioara (daca nu chiar unica) de cunoastere. Incapabili (ori nedispusi) sa integreze cele doua, le vad intr-o opozitie si-si irosesc fortele luptand cu "partea opusa", caracterizand-o prin defecte pe care le transpun automat insasi persoanei ce alege in opinia lor calea "opusa": gandirea (cea migaloasa, analitica mai ales) e asadar rece si-i limitata si-i marunta de vreme ce vede amanuntele dar nu si imaginea de ansamblu. Iar insasi recurgerea la gandire analitica intr-o situatie oarecare si indiferent de motiv ori scop devine in opinia lor un atac pe care se grabesc sa-l combata. Atata doar ca se lupta evident cu un inamic imaginar, creat de falsa opozitie gandire-simtire.
Raceala si limitarea de mai sus nu-s in fapt a fi puse in carca gandirii analitice - nefiind fiinta, o biata abordare n-are cum sa fie nici rece si nici calda, ea doar este, o simpla cale, mai potrivita pentru anumite descoperiri, mai nepotrivita pentru altele. Iar gandirea analitica pur si simplu releva informatie, faciliteaza intelegerea modului in care se petrece un anumit lucru, ofera unelte pentru rationamente ulterioare si predictii. Totusi, nu impune automat decizii, nici nu le forteaza. Cel putin nu pentru mine, caci nu-s robot. Doar un fel de ceasornicar, uneori.
Comments feed: RSS 2.0
Păi așa funcționează (bănuiesc eu) mintea omului îndoctrinat în romantism, pe ideea că dacă ¬a→b și a→¬b pentru niște a și b concreți aleși arbitrar, atunci cu necesitate se va suprageneraliza la clase în care (eventual doar pare că) se află a și b.
Asta așa, pentru a fi reci până la capăt.
@spyked Culmea e ca pentru cei cu vederea un pic mai... in adancime, sunt destul de des considerata mai degraba romantica :) Altfel zis nu mi-e clar daca ar fi ce zici tu o problema a abordarii romantice ori pur si simplu o ingustime a mintii taman la cei care altminteri pretind exact ca ei ar avea orizontul mai larg.
Nu cred că gândirea analitică este o problemă decât eventual în lipsa puterii de sinteză. Atunci da, ar exista riscul să nu vezi pădurea din cauza copacilor, aşa cum spui. Deci la modul general vorbind. Şi sincer da, şi eu am obs asta la tine, alaturi de cei pe care îi menţionezi generic în articol, deci "noi" am observat asta la tine, apropo de postarea precedentă. :) (glumesc, evident)
Apoi mai e o chestie aici, există diferenţe de exprimare între oameni. Cum puţini oameni folosesc limbajul să-i zic "oficial", cu utilizarea termenilor în sensurile lor proprii, rezultă că de fapt există mai multe "limbi". A te înţelege astfel cu cineva cade în seama unei anumite compatibilităţi de gândire şi simţire dintre voi. Nu cred că se pot formula pretenţii de a-ţi schimba "limba", mai ales dacă ea e cea "oficial corectă", însă capacitatea de a empatiza cu celălalt şi de a înţelege ce anume transmite (dincolo de protocolul formal al regulilor din dex) nu poate fi decât un atu pentru oricine, nu?
@Lotus Nu ai observat (ca aia ar presupune argumente concrete si rationament) ci ai presupus automat (folosind chiar drept argumentatie improprie treaba), fix pe filiera de o indic: analitic -> fara sinteza.
A putea sa intelegi ce vrea sa transmita oricine e una, iar a chiar vrea sa faci treaba asta pentru oricine e cu totul alta. Si a o face pentru cei care nu-si recunosc problema de exprimare si mai ales nu doresc sa si-o corecteze e mai degraba un mod de a propaga si sustine lenea (ca sa nu zic prostia). A, dar ai si tu dreptate: e un atu sa faci chestiunea asta in sensul ca astfel ii manipulezi pe respectivii cum vrei tu, deci da, e mai bine pentru tine, nu pentru ei.
Eu zic că am observat, de altfel se pare (citindu-ţi articolul) că nu sunt singurul.
"A putea sa intelegi ce vrea sa transmita oricine e una, iar a chiar vrea sa faci treaba asta pentru oricine e cu totul alta."
Da' nu pentru ei o faci ci pentru tine. Şi nu-i o chestie care implică efort sau voluntariat. Dacă ştii bine engleză, când cineva va vorbi în engleză lângă tine îl vei înţelege imediat, fără să fie necesar să iei decizia de a-l înţelege sau să faci vreun efort suplimentar.
"A, dar ai si tu dreptate: e un atu sa faci chestiunea asta in sensul ca astfel ii manipulezi pe respectivii cum vrei tu, deci da, e mai bine pentru tine, nu pentru ei."
Păi sigur că pentru tine e mai bine. Dar nu pentru a-i manipula pe alţii ci pentru că astfel vei înţelege şi limba lor.
Dar se pare că tu nu o înţelegi tot timpul. De exemplu chiar aici, unde ai crezut că eu mă refeream că e un atu pentru ceilalţi...
@Lotus Mei Lotus, tu tot zici ce stii tu, nu ce s-a spus de fapt. Ma intreb daca nu confuzi "intelegerea" de care zici cu asa bizara chestiune. Gandeste putin urmatoarele, ca poate pricepi care-i treaba:
1. Faptul ca inteleg (pentru mine deci) ce a vrut sa zica unul chiar de s-a exprimat complet aiurea NU inseamna automat ca ii si raspund ca si cand as intelege fix ce a vrut sa zica.
2. E clar ca tu ai zis ca "e un atu pentru ceilalti" si n-am negat asta ci pur si simplu te-am contrazis - tu in schimb crezi ca n-am priceput ce vrei sa zici, dat fiind ca nici nu concepi sa nu aiba lumea fix aceleasi idei ca tine, deh. Si nu, in general NU e mare castig sa intelegi toti aiuritii care nu-s in stare sa se exprime coerent si logic - faptul ca nu-s in stare de asta are o semnificatie, nu-i asa o intamplare. Sigur ca se aplica si aici chestiunea cu maimutele puse sa tasteze si capodopera etc., da' timpul meu e limitat si are (pentru mine) o valoare destul de mare.
(P.S. Sper ca nu sari acum la comparatii fortate cu a intelege diferite limbi, ca una e o limba si alta e coerenta si corectitudinea in folosirea unor termeni)
Diana, reciteşte comentariile mele cu atenţie, inclusiv cel imediat anterior.
Nu este adevărat. Eu am zis că este un atu pentru tine nu pentru ceilalţi. (Dar mă bucur că aflu şi eu de la tine ce am vrut să zic...)
Uite aici:
Adică: oricine (tânăr, bătrân, bărbat, femeie etc) dispune de capacitatea de a înţelege limbile celorlalţi are un atu în plus faţă de ei. E limpede acum? El are atuul, nu ceilalţi. Tu ai înţeles pe dos. Poate pentru că nu ai acest atu într-o aşa de mare măsură pe cât crezi.
Asta-i părerea ta. Sigur că concep. Discuţia nici nu era despre ce idei are unul şi altul ci despre găsirea unei punţi comune (dialog) care să le permită să se înţeleagă reciproc. Sunt absolut convins că ideile noastre de exemplu diferă în multe puncte.
Asta nu-i o atitudine inteligentă. Probabil din punctul lor de vedere tu eşti cea care se exprimă aiuritor. Premisa cum că dacă nu foloseşti toate noţiunile în sensurile lor proprii cele mai pure nu eşti capabil(ă) de gândire, ingeniozitate, profunzime etc este falsă. Sunt pur şi simplu limbi diferite. Ei "nu-s în stare" să folosească termenii în sens propriu dar inteligenţa este de multe tipuri. Tu, de exemplu, nu eşti în stare să înţelegi limbajul lor... Gândeşte-te puţin la pasajul ăsta fără să sari în sus din prima, chiar nu eşti de acord?
PS: Sunt atâţia artişti pe care probabil n-o să-i înţelegi foarte bine pentru că se exprimă altfel. Aminteşte-ţi şi de Crista, autoarea Poemei Desnunde, cu care - la fel - ai avut probleme de dialog în sensul înţelegerii reciproce. Şi nu este neapărat adevărat că aceste persoane nu sunt coerente - ele sunt coerente dar în limba lor. De îndată ce vei asimila sau măcar înţelege acea limbă vei observa şi coerenţa. Problema nu-i de coerenţă ci de limbă.
@Lotus Eram sigura ca la artisti ajungi. Exprimarea artistica e una, iar exprimarea intr-o conversatie e alta. Si nu, nu devii artist doar pt ca esti incoerent, desi practic tu asa iti gasesti scuza.
Cat despre conversatia cu Crista, nu stiu ce-ai priceput tu din ea, dar noi in fapt ne-am inteles atunci chiar destul de bine.
(In comentariul anterior am reusit intr-adevar sa zic alta decat voiam, greseala mea: era clar ca zici ca ar fi avantaj pentru MINE sa "inteleg" etc. Ma rog, reiese din restul, dar na. Nu mai comentez iar teoria ta cu atitudinea inteligenta, ca sincer mi-e lehamite deja si e de altfel discutat si explicat cu alte ocazii unde si de ce e falsa.)
Ah, si vad ca evident tot ai sarit la teoria cu limbajele diferite chit ca am si avertizat ca nu-i cazul. Mdeh.
Tu, eu ţi-am oferit un feedback. Sincer n-aveam de gând să reiau discuţia dar dacă ai scris articolul ăsta, am zis: poate nu mă înşel eu şi îţi poate fi utilă perspectiva mea căci iată, sunt mai mulţi care au reclamat ceva oarecum similar la tine. Sau eu aşa am înţeles din rândurile tale. Aşa că ţi-am oferit pur şi simplu perspectiva mea, dacă am văzut că ai deschis subiectul, poate-ţi e utilă. Iar dacă nu nu, e posibil şi să greşesc, nu cred că o fac dar nici nu îmi asum poziţia celui care are întotdeauna dreptate. În fond eu n-am nimic de pierdut de aici (căci e vorba despre tine) şi nici tu, iar în caz că nu greşesc ai avea eventual de câştigat. Dar nu-i cu supărare...
@Lotus Mbine.
[...] bizar imi pare ca se face atata caz daca tii cont omului de fiecare banut in vreme ce in fapt se masoara altminteri si ultima secunda a timpului [...]