De ce oare se opresc oamenii, nu în mijlocul străzii ci în mijlocul vieții? Pentru că mulți, deși aleargă între servici, casă și o bere ori altă "ieșire", sunt în fapt opriți complet, înțepeniți într-un punct anume al drumului lor. Ori că nu mai văd mai departe, ori că nu mai vor să meargă mai departe, ori că nu se mai simt în stare să meargă mai departe, își delimitează un spațiu anume, cunoscut, pe care îl cuprind cu totul. Se opresc (și ar opri și lumea cu totul) și așteaptă. Ce așteaptă? Așteaptă de exemplu fericirea. Perechea, iubirea, fericirea. Un copil ori doi, fericirea, un nepot ori trei, fericirea. Pensia. Absența durerii și a regretului. Fericirea, moartea.
Urăsc așteptarea. Și așteptările...
Comments feed: RSS 2.0
Foarte adevărat ceea ce spui tu.
@AC De data asta mai c-as prefera sa fi spus prostii :)
Ar fi fost mai bine, dar ... asta e! :-)
Uneori te opresti si privesti in urma, alteori te opresti pentru ca ai obosit.
Toti ne oprim, putini mergem mai departe.
@AC Ei, tocmai :) Este, dar se poate schimba, zic eu, daca e intai de toate clar cum stau lucrurile.
@sfbacterie Este si ce spui tu, desi imi pare ca acelea ar fi mai degraba...popasuri. Tot opriri, e adevarat, dar nu asteptari, ci repaos. Ori popasurile - zic eu - sunt necesare si chiar benefice. Problema apare doar in momentul in care popasul devine doar asteptare...
Lolz I am sensing fertility frustrations.
Defapt noi facem chestii sau incetam a le face numai ca sa vedem efectul, deci oprirea e trairea opririi pentru oprirea in sine.
Deci astepti fericirea nu pentru fericirea in sine, concept imaginar, ci materialul efect al fericirii. Nu mancam pentru a manca, ci pentru a ne simte satui; precum iubim nu pentru a iubi, ci a ne simti impliniti.
Moar imbarligaturi.
Nirvana
@Cristian Ba zen! :)))
@Freud Unde dai si unde crapa :))) Dar altminteri e bizar ce zici tu acolo: eu mananc de exemplu pentru ca mi-e foame, nicidecum pentru ca sa ma simt satula. Iubesc pentru ca rezonez, nicidecum pentru a ma simti implinita. Si de aceea, indiferent daca astepti ceva pentru "conceptul imaginar" ori pentru "materialul efect", zic ca tot o prostie e asteptarea si mai multe prostii sunt asteptarile.
Let moar imbarligaturi come to me :)))
Si oricum tot faci alea pentru rezultat, nu pentru faptul in sine.
A pai eu sunt unic pe interneti, mai are sa ma recunoasca Mircea :>
Faptul ca se opresc (pentru o vreme) nu mi se pare neaparat un lucru rau. Cunosc destui oameni care se opresc pentrru ca sunt (obositi e putin spus) sfarsiti, sleiti, si chiar nu mai au cu ce sa se 'duca' mai departe.
Da oprirea cu asteptare, asteptare in sensul ca "sa vina la mine - fericirea, iubirea, moasa-sa pe gheata", asta intradevar imi pare pierdere.
Mai ii si oprirea cu dezorientare, aia nu stiu daca se incadreaza neaparat la asteptare, pentru ca, multi nu stau (si asteapta), ci se framanta si se agita pentru a gasi solutii, iar daca nu gasesc, poate sa para ca asteapta.
A astepta pensia mi se pare una dintre cele mai mari aiureli posibile (chiar daca unii confnda pensia cu vremurile in care se pot dedica linistiti pasiunilor).
@Freud Cum asa "tot faci alea pentru rezultat"? Sa ne intelegem poate cu un exemplu: daca stai pe capul unui balansoar (deci pe cel aflat in pozitia jos, da?) si pica brusc ditai pietroiul pe celalalt capat al balansoarului, tu zici acum ca basculeaza balansoarul pentru ca sa te arunce pe tine in aer, nicidecum din cauza ca a picat pietroiul?
Vezi ca toata lumea e unica pe peste tot, nu doar pe interneti :)))
@Florin Ah, uite atingi un subiect care-mi pare chiar interesant de tot: opririle traite asa cum trebuie (opririle deci, nu asteptarile). Oprirea ca odihna, oprirea ca orientare, oprirea ca ragaz, oprirea chiar ca prilej de admirare. Dar chestiunea e ca nu incape confuzie intre astfel de opriri si asteptari, pentru ca cei opriti astfel nu asteapta nimic anume, ei sunt acolo prezenti in oprire. Si sunt deci si mai multumiti...
Chiar voiam sa scriu pe tema, dar uite ca n-am ajuns....
Pai si io voiam sa scriu despre cei care asteapta pensia, si probabil ca o sa si scriu, la fel cum ma gandesc ca, poate, si dumneata o sa scrii despre opriri :)
Da' zic drept, din l'experienta, cu cat te carabusesti ... asta ... bosorogesti, cu atat mai mari sunt sanse ca opririle sa se schimbe si/sau sa se diversifice :D
Haterita.
@Florin Ce-i ..pe blog, nu-i minciuna :)) Asa ca inca nu pot spune decat ca ...poate. Altminteri despre opriri, sper sa nu uit vreodata ca oprire e una (cat trebuie de des, nu-i bai), iar asteptare e alta. Mi-oi da cu blogul in cap, daca uit :))))
@Freud Efect de balansoar :D