Ce urmează e o transcriere de conversație pe messenger ( prima parte pe blogul celuilalt participant la discuție).

.......................

Diana Coman: Ce vreau sa zic e ca in esenta daca e spaima sau fericire gen orgasm e doar o chestie de directie pe aceeasi axa, ca e pozitiv sau negativ, ca unul dilata si unul contracta timpul. Perceptia timpului.
Mircea Popescu: Posibil. Doar ca intr-o lume "perfecta" ceva complet contractat carevasazica nu exista.

Diana Coman: Pai nu exista pentru durata aceea cat e perfect contractat, dar faptul ca e perfect contractabil nu inseamna ca nu exista.
Mircea Popescu: Pai nu inseamna ca nu exista, dar inseamna ca nu vine din partea ceea, ci din cealalta.

Diana Coman: Stai ca nu pricep? Cum asa "vine"?
Mircea Popescu: Daca fericirea-l contracta-n inexistenta, inseamna ca timpul nu survine de-acolo, ci dimpotriva.

Diana Coman: Mmm, n-as zice musai.
Mircea Popescu: Apai noa. Daca curvele aduc boli si nevestele le vindeca, ai zice ca bolile vin de la femei ?

Diana Coman: Iar sari peste cal cum ar fi.
Mircea Popescu: Zici ? De ce ma rog ?

Diana Coman: Pentru ca in fapt ce zici nu-i ca bolile vin de la femei ci ca femeile fac bolile. Ca sunt sursa de boli. In sensul cel mai complet. Dar sustin ca exact ca in exemplul tau cu bolile, e vorba doar de niste elemente care interactioneaza cu bolile/timpul, nu de sursa.
Mircea Popescu: Poate ca.

Diana Coman: Adica daca guma sterge scrisul/carbonul zici ca e de cautat esenta carbonului in opusul gumei??
Mircea Popescu:Filosofia a gindit astfel vreo doua mii de ani.

Diana Coman: La capitolul asta eu sunt ca ala care nu stia ca nu se poate si de aia i-a reusit.
Mircea Popescu:Hehe, posibil.

Diana Coman: Hm, uite alt exemplu care imi pare mai potrivit. Caldura dilata ce-o fi, sa zicem fierul. Atunci se cheama ca fierul e iscat din caldura?
Mircea Popescu: Precum preabine stii, chiar este, fiind caldura energie si materia vibratie.

Diana Coman: Da, la asta ma gandeam acum.
Mircea Popescu:Hehehe. Vezi tu, nu exista idei vechi si proaste, doar prost aplicate, eventual.

Diana Coman: Mai e o chestie a propos de acele spaima vs. fericire. Cum ramane cand una da in cealalta?
Mircea Popescu:Pai si timpul o da-n diverse alaturi cu ele.

Diana Coman: Mmm, ce vroiam sa zic e ca daca spaima dilata deci creeaza cum zici tu timp si fericirea neantizeaza timpul nu-i cam dubios ca la un moment dat fericirea poate sa devina spaima si invers?
Mircea Popescu:De ce sa fie ?

Diana Coman: Pai cum transformi sursa timpului fix in inexistenta timpului?
Mircea Popescu:Io daca ma pis si string din abductor ce se intimpla cu jetu' ?

Diana Coman: Pai in primul rand ca abductorul nu e sursa.
Mircea Popescu:Dar vorba e, ce se intimpla cu jetu'! Unde se duce jetu'! Timpul nu-i material, e procesual. Ca atare, n-ai ce sa cistigi cautindu-i filiatia pe matricea asta a materialitatii.

Diana Coman: Corect.
Mircea Popescu: El nu "exista" in sensul in care exista o bucata de cas cu care-ti poti trage una in cap.

Diana Coman: Cel putin pana la proba contrarie...
Mircea Popescu: Aici zace Diana Coman, care si-a gasit sfirsitul pe fundul unui borcan cu dulceata de timp.

Diana Coman: Sfarsitul unei dulceti de timp.
Mircea Popescu: Merge, este ?

Diana Coman: Fraza stilistic sau ce anume? Ca daca e sfarsit, nimic nu mai merge.
Mircea Popescu:Substratul de s-a intrupat in fraza. Stii cum se zice ca uritii nu-s buni de regi ? nici ideile incapabile de literatura nu-s apte de adevar.

Diana Coman: Literatura vine din adevar. Cat despre aia cu uratii pe post de regi nu o stiam, dar daca e sa judec dupa niste picturi as zice ca nu pare prea empiric adevarata.
Mircea Popescu:Nici nu e empiric adevarata in sensul pozitiv. Da exemple de regi buni, daca-i pina acolo.

Diana Coman: Bunul asta ca si literatura buna poti merge totusi pe un oarecare consens.
Mircea Popescu:Da. Numa' sa nu fie intre proaste si uriti.

Diana Coman: Poti merge la infinit care ar fi adica proastele si care uratii.
Mircea Popescu:Pai nu-i nevoie de infinit, ajunge numa' sa nu fie de acord cu mine si se rezolva.

Diana Coman: Credeam ca incerci mereu ceva cat mai divergent de ceea ce cunosti deja.
Mircea Popescu:Hehehe. Aia-i o preocupare culturala, nu estetica. Cit ce priveste frumosul, cine nu-i de acord cu mine e neaparat tont. Estetic vorbind.

Diana Coman: Ce vroiam sa spun de fapt a propos de "nu se merita sa vorbesti cu x, y, z" e ca una e sa vorbesti cu cineva si alta e sa vorbesti pentru oameni. Nu e diferenta doar de nr (eficienta) ci si de scop si mod al actiunii.
Mircea Popescu: Oare ? Stii teoria aia cu "nu fa ce n-ai face in public" ?

Diana Coman: O stiu, sunt de acord perfect cu ea, dar nu se aplica la ce zic.
Mircea Popescu:Pentru ca ?

Diana Coman: Cand vorbesti pentru oameni asa in general inseamna ca nu particularizezi pentru nici unul; cand vorbesti cu un om anume particularizezi forma discursului pentru ca incerci o comunicare.
Mircea Popescu:Ce inseamna sa "particularizezi" ? Sa vorbesti calitatilor lui sau viciilor lui ?

Diana Coman: Nu, sau nu direct. Cand vorbesti cu cineva anume, inseamna ca incerci o comunicare bidirectionala, incerci activ sa iasa asa ceva. Cand vorbesti pentru oameni in general sau particular, ce urmaresti e in primul rand unidirectional. Nu ca retezi bidirectionalul, dar nu actionezi musai in directia aia.
Mircea Popescu: Imi pare complet nefundamentata teoria. Doara si pe blog ai comentarii.

Diana Coman: Da, dar le poti avea sau nu si in plus comentariile sunt de fapt separate de post. Postul e comunicare unidirectionala. Comentariile ulterior sunt comunicare bidirectionala si cele doua nu sunt in fapt prea mult legate.
Mircea Popescu: Nu ma convinge chestia, da' zi inainte.

Diana Coman: Sa-ti dau exemplu din ce-ai scris ca atunci o fi mai clar. Ziceai de oameni ca niste roti dintate, da?
Mircea Popescu:Da.

Diana Coman: Limbajul in fapt e fix un set de dinti. Ca sa reusim o comunicare incercam o potrivire in dintii astia ai limbajului cat mai buna. Ori potrivirea asta cat mai buna depinde de amandoi participantii - deci ca sa comunic cu X fac un efort de adaptare a propriilor cuvinte-dinti cu ce are respectivul. Configuratie care probabil e inutila pentru a vorbi cu Y. Ei, ori daca e post si e pt toata lumea si pentru nimeni in particular, nu fac nici o adaptare ca nu stiu la ce.
Mircea Popescu: Da' merita sa te obosesti, daca nu-l cunosti pe x ? Si biblic sa-l cunosti, nu altminteri.

Diana Coman: Pai vezi, cam de aia ziceam ca n-am vorbit prea mult. Pe principiul ca nu merita.
Mircea Popescu:Da' stai ca gonflezi doua chestii diferite.

Diana Coman: Anume?
Mircea Popescu:Faptu' ca nu merita sa faci un blowjob mic la toata orchestra nu inseamna ca nu merita sa mergi la opera.

Diana Coman: Aa, normal, ca de aia a si tinut pana pe la 16 ani - pana am gasit opera.
Mircea Popescu:Hahaha. Deci astea-s cele doua : faptul ca limba pasarilor e a pasarii. Decit sa inveti limba fiecarei pasari in parte.

Diana Coman: Stai ca nu pricep care-s cele doua totusi.
Mircea Popescu:Pai aia cu potriveala dintilor e o chestie personala, inter-personala, daca vrei. Oamenii definesc si redefinesc coduri private ca principala functie si masura a intimitatii. Si toate relatiile personale pornesc de la, se dezvolta odata cu si depind de aceasta functie. A vorbi limba pasarilor e clar alta chestie, dat fiind de exemplu ca limba-i una, pasarile-s mai multe.

Diana Coman: De acord, dar nu vad unde le-am amestecat eu. Si tot am senzatia ca nu ...ne potrivim dintii prea bine pe tema asta.
Mircea Popescu:Apai nu-i nici o urgenta fata me.

Diana Coman: Ca timpul e o inventie si deci urgentele sunt si ele inventii.
Mircea Popescu:Bagi continuare la tine pe blog apropo ?

Diana Coman: E o idee, da. Dar ce facem, trebuie sa taiem discutia ca sa nu dea blogul pe afara?

Continuarea, dacă o mai fi să fie de vreo culoare, va fi pe Trilema mă gândesc.

Category: Conversations

Comments feed: RSS 2.0