Motto: nu armele omoară oameni, ci oamenii care trag cu ele.
N-am să povestesc despre gestionarea timpului (time management). Există destule cărți pe tema asta cu atâtea tehnici de împărțire, îmbucățire, tocățire, economisire și contabilizare a timpului încât nu cred să adaug eu acum ceva cu totul nou. Și chiar nu vreau să adaug o nouă metodă de disecție a timpului de parcă ar fi o halcă de carne din care vrem să fim siguri că n-am scăpat altora nici o fărâmiță sau chiar moleculă.
Pe scurt, tehnicile de gestionare a timpului se rezumă la a elimina activitățile "neproductive", a ne planifica timpul în amănunt și eventual a ne da un sentiment de vinovăție pentru orice moment în care de fapt ne îndoim că facem ceea ce ne trebuie cu adevărat mai degrabă decât ceea ce suntem convinși dintr-un motiv sau altul că ar trebui să facem. Pentru că în esență asta înseamnă de fapt momentele în care, în loc să ne apucăm de "ce trebuie", mișunăm pe Internet citind despre orice de la OZN-uri la politică (poate că distanța nici nu e așa de mare). Așa zisa "procrastinare" (amânarea treburilor) nu e întotdeauna un semn de lene absolută sau lipsă de conștiință socială, ci un semnal că suntem prea obosiți sau că nu facem ceea ce avem nevoie cu adevărat. Păcatul procrastinării (dacă există unul) nu e acela că pentru o oră am evadat din fișa postului ci faptul că nu recunoaștem cauza și de aceea nu căutăm mai adânc cu șanse reale de a găsi cauzele reale ale lipsei de entuziasm.
Eficiența în muncă nu e, evident, un lucru rău în sine. Dar eficiența e de cele mai multe ori o cerință externă, un lucru impus roboților care sunt plătiți cu ora să fabrice un produs. Altminteri, pentru noi ca oameni, eficiența nu înseamnă a termina cât mai repede ci a învăța sau experimenta cât mai multe. Eficiența umană nu e eficiență de tip robotic: cât mai mult produs din cât mai puține resurse. Iar timpul nu e o halcă de carne pe care o hăcuim cât mai mărunt. Dar nenumăratele tehnici de gestionare a timpului mă duc cu gândul la tot atâtea metode de a ucide timpul, de a-l transforma cu adevărat în bucățele fără viață care mai conțin doar instrucțiuni ca un program pentru calculator: în secundele astea se execută operațiile astea cu rezultatul ăsta. Și mi-aduc brusc aminte de domnii cenușii care fumau timpul "economisit" de oameni, timp devenit astfel mort, cenușiu (dacă găsiți...timp, recomand "Momo" de Michael Ende).
P.S. Nu e un atac la adresa tehnicilor de time management. Cum se spune, nu armele omoară oameni, ci oamenii omoară oameni. Nu tehnicile de gestionare a timpului ne omoară timpul și viața, ci cei care le aplică fără discernământ.
Comments feed: RSS 2.0